Ortodoxe
Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh; Sf. Cuv. Neofit Zăvorâtul din Cipru
Duminica a 18-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 18 dR. Sf. cuv. Hariton Mărturisitorul

Romano-catolice
Duminica a 26-a de peste an
Ss. Venceslau, m.; Laurențiu Ruiz și îns., m.; Fer. Amalia, m.


Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 28 septembrie.

Sfântul Hariton era din cetatea Iconia, Licaonia, o regiune din centrul Anatoliei.

'Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos'. (Viețile Sfinților)

A fost dus înaintea guvernatorului provinciei, pentru interogatoriu. 'Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul și toți supușii își smeresc capetele lor?', l-a întrebat judecătorul.

I-a răspuns Sfântul Hariton, pentru că: 'Toți idolii păgânilor sunt diavoli, care, oarecând, pentru mândria lor, au fost surpați din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt'. (Viețile Sfinților)

A suferit apoi chinuri, bătăi și torturi. Cuviosul Hariton nu voia să se închine zeilor, spunând: 'Eu am pe adevăratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc și mă închin, Care este ziditor tuturor, Mântuitor al lumii Care trăiește în veci'. (Viețile Sfinților)

Întâmplându-se însă în acel timp ca împăratul să moară, prigoana împotriva creștinilor a încetat și Cuviosul Hariton a fost eliberat.

Sfântul Hariton, de numele căruia este legată cea mai veche mănăstire palestiniană, s-a stabilit în ținutul Faran, la nord-est de Ierusalim, în anul 330. Acolo a întemeiat lavra care îi va purta numele.

S-a retras din lume pentru a petrece viață pustnicească. Mergând la Ierusalim, a fost prins de o ceată de tâlhari care l-au legat într-o peșteră, sfătuindu-se să-l omoare. Aceștia au băut însă dintr-un vin otrăvit și au murit, iar Sfântul Hariton a transformat peștera într-o mănăstire, unde în scurt timp s-a format o obște monahală.

Dornic de liniște, a părăsit acel așezământ și a mers în pustie, fiind întemeietorul altor două mănăstiri.

Aproape de sfârșitul său, Sfântul Hariton, pentru a nu se face ceartă între cele trei obști monahale pe care le-a format, a rânduit să fie îngropat în prima mănăstire zidită de el, unde a fost prins de tâlhari și într-un fel minunat, prin darul lui Dumnezeu, a scăpat cu viață. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com, 'Monahismul ortodox românesc', vol. I, 2016) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Suzana Cristache Drăgan)