Ziua internațională a limbajului semnelor este marcată de Organizația Națiunilor Unite (ONU) anual, la data de 23 septembrie. Inițiativa aparține Federației Mondiale a Surzilor (FMS), ce cuprinde 135 de asociații naționale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate de Adunarea Generală a ONU, la 19 decembrie 2017, conform https://www.un.org/.

Data marcării Zilei internaționale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înființarea FMS, la 23 septembrie 1951. Prin marcarea Zilei internaționale a limbajului semnelor este subliniată importanța practică și culturală a limbajelor mimico-gestuale, atrăgându-se atenția și asupra necesităților persoanelor cu deficiențe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională și culturală.

Pentru persoanele surde, dreptul de a utiliza limbajul mimico-gestual este o condiție fundamentală pentru exercitarea deplină a drepturilor omului, așa cum sunt definite acestea în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin marcarea acestei Zile, recunoaștem progresele înregistrate, dar și provocările care rămân în calea asigurării egalității pentru toți. Obiectivul final urmărit este realizarea unei lumi în care persoanele surde de pretutindeni să poată folosi oriunde limbajul mimico-gestual, arată https://www.un.org.

În 2025, ca și la ediția de anul trecut, ONU evidențiază faptul că Ziua internațională a limbajului semnelor reprezintă o oportunitate pentru a susține și proteja identitatea lingvistică și diversitatea culturală a tuturor oamenilor cu deficiențe de auz. Comunitățile acestor persoane, guvernele și organizațiile societăților civile sunt așteptate să își îndrepte eforturile în vederea promovării și recunoașterii limbajelor semnelor ca parte normală și dinamică a peisajului lingvistic național și internațional.

Conform Convenției drepturilor persoanelor cu dizabilități, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical și structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învățarea lor și să promoveze identitatea lingvistică a comunității surzilor, surdo-muților și hipoacuzicilor.

Potrivit datelor FMS, în lume există peste 70 de milioane de persoane lipsite total sau parțial de auz. Peste 80% dintre acestea trăiesc în țări în curs de dezvoltare. În total, există aproximativ 300 de limbaje mimico-gestuale. În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană din 1.000 utilizează un limbaj național al semnelor ca primă limbă, adică circa 500.000 de persoane din spațiul comunitar, notează https://ec.europa.eu.

La 27 martie 2020, a fost promulgată legea privind recunoașterea Limbii semnelor române ca limbă maternă pentru persoanele surde și hipoacuzice din România. Limbajul mimico-gestual românesc (LMG), denumit general și limbajul semnelor, este o limbă de sine stătătoare care are, ca orice altă limbă, o structură, un lexic, reguli gramaticale și alte componente specifice. Limbajul mimico-gestual românesc este limba utilizată de comunitățile de surzi din România, arată https://dlmg.ro/.

În luna septembrie 2022, Asociația Zi de Bine și comunitatea 321sport au lansat #Pesemne.ro, prima platformă digital-interactivă din România pentru persoanele cu deficiențe de auz. Aceasta este prima bază de date video de limbaj al semnelor din România ce funcționează ca un dicționar video de cuvinte și expresii care să ajute rapid la construirea de fraze conversaționale.

În prezent, în România, sunt peste 30.000 de surzi și hipoacuzici, 5.000 dintre aceștia fiind copii și adolescenți. Cifrele cresc de la an la an, cauzele fiind multiple: de la expunerea la zgomote foarte puternice până la accidente sau infecții netratate. Limba semnelor deschide comunicarea între o categorie de oameni care are nevoie să fie înțeleasă, sprijinită și auzită dincolo de cuvinte și oamenii care își doresc ca această schimbare să înceapă de la ei, arată pesemne.ro.

În țara noastră, prima organizație dedicată persoanelor cu deficiențe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muților din România, înființată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociația Surdo-muților din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul președinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muților din România a avut loc la 19 iulie 1953, la București. Doi ani mai târziu, Asociația a participat în premieră la Congresul Federației Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit https://ansr.org.ro/. Actuala denumire, Asociația Națională a Surzilor din România, a fost stabilită în cadrul Conferinței naționale din 1995, de la Sinaia.

Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) este o organizație nonguvernamentală, independentă, non-profit, necondiționată politic și religios, cu personalitate juridică, de utilitate publică, care apără și promovează drepturile și interesele sociale, profesionale, culturale și educative ale persoanelor cu deficiență de auz (surzi, surdo-muți, hipoacuzici) pentru incluziunea socială și egalizarea șanselor, potrivit https://ansr.org.ro/. Revista ANSR este 'Vocea Tăcerii', apărută pentru prima dată în anul 1932 sub denumirea 'Răsăritul nostru'. Ulterior, aceasta s-a mai numit 'Gazeta Surdo-Muților' și 'Viața Noastră', până la stabilirea denumirii actuale. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Conferinţa de deschidere a proiectului educaţional ''Cuvinte care se văd, gesturi care se aud'', pentru facilitarea accesului la cultură a persoanelor cu deficienţe de auz prin intermediul spectacolului teatral, Bucureşti, 16 martie 2018..