Cele patru case urbane ale arhitectului Victor Horta se află în Bruxelles, capitala Belgiei. Au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 2000, fiind considerate exemple remarcabile ale stilului arhitectural Art Nouveau: 'Revoluția stilistică reprezentată de aceste lucrări este caracterizată de planul lor deschis, difuzia luminii și îmbinarea strălucită a liniilor curbe ale decorului cu structura clădirii', arată whc.unesco.org.

Arhitectul și designerul Victor Horta, unul dintre fondatorii curentului Art Nouveau și precursor al arhitecturii moderne, s-a născut în orașul Gent, din Belgia, la 6 ianuarie 1861, potrivit architecture-history.org.

S-a înscris la Conservatorul Regal din Gent, apoi, la scurt timp, a început să urmeze cursurile Academiei Regale de Arte din același oraș.

Nu după mult timp, a plecat la Paris, unde a devenit interesat de activitatea arhitectului Jules Debuysson. În 1880, s-a întors în patria natală pentru a studia arhitectura la Academia Regală de Arte Frumoase din Bruxelles. Aici s-a împrietenit cu Paul Hankar, considerat o altă figură centrală a stilului Art Nouveau.

În urma remarcabilelor rezultate obținute în sălile de curs, Victor Horta a devenit asistentul celebrului profesor Alphonse Balat, arhitectului regelui Leopold al II-lea. Horta și Balat au colaborat la conceperea Serelor Regale din Laeken, care avea să devină cea mai mare construcție din sticlă ce datează din secolul XIX, punctează koninklijke-serres-royales.be.

În 1884, Victor Horta a fost distins cu prestigiosul Premiu Godecharle, pentru proiectul unei noi clădiri a parlamentului belgian. La absolvirea studiilor, i-a fost decernat Marele Premiu în arhitectură.

În anii ce au urmat, Victor Horta s-a alăturat Societății Centrale a Arhitecturii Belgiene, a proiectat și completat trei clădiri concepute în stil tradițional, a luat parte la câteva competiții de specialitate.

În 1892, a fost numit șef al Departamentului de Design Grafic pentru Arhitectură la Universitatea Liberă din Bruxelles, unde, un an mai târziu, a devenit profesor.

Prima sa lucrare individuală remarcabilă, Casa Autrique, datează din 1893, fiind o comandă a prietenului său Eugene Autrique. În 1894, a fost ales Președintele Societății Centrale a Arhitecturii Belgiene, dar a demisionat din funcție în 1895, pe fondul unei controverse apărute în urma acordării unui contract de construcție în lipsa unui concurs public.

De-a lungul carierei sale, Victor Horta a fost profund influențat de teoriile arhitectului francez Eugene Viollet-le-Duc.

Cele patru case urbane incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO și care l-au impus pe Victor Horta în istoria arhitecturii universale au fost construite între 1892 și 1901.

Prima dintre acestea este Hotelul Tassel. Ridicată între 1892 și 1893, clădirea este considerată unul dintre cele două prime exemple de arhitectură Art Nouveau din lume, împreună cu Casa Hankar, concepută de Paul Hankar în aproximativ aceeași perioadă.

Hotelul Tassel este împărțit în trei părți. Cele două clădiri relativ convenționale, din cărămidă și piatră, una spre stradă, cealaltă spre grădină sunt conectate printr-o structură de oțel acoperită cu sticlă. Astfel, partea mediană, care conține scările, recepția și palierele, este luminată natural.
Camerele sunt așezate în jurul holului principal, ceea ce în sine este un element arhitectural original.

Toate decorațiunile interioare din partea centrală a Hotelului Tassel au fost gândite de arhitectul belgian, de la mânerele ușilor la tâmplărie, panouri, ferestrele cu vitralii, mozaicul curbat, în formă de bici, din pardoseală și mobilierul. Liniile lungi, asimetrice și șerpuitoare ale structurilor și ornamentelor faimosului hotel din Bruxelles, inspirate de forma tulpinilor, florilor și aripilor de insecte aveau să devină elemente definitorii ale stilului Art Nouveau.

Fațada hotelului dă impresia de fluiditate, iar coloanele subțiri de fier amplasate în semicerc, în fața geamurilor și balconului principal, oferă sentimentul de deschidere și transparență. La rândul lor, niturile expuse și elementele folosite la sprijinirea cornișelor creează un sentiment de unitate în cadrul arhitecturii.

Hotelul Solvay, a doua casă urbană a lui Horta inclusă în Patrimoniul UNESCO, a fost ridicată între 1895 și 1900, conform hotelsolvay.be. A fost comandată de Armand Solvay, fiul chimistului și industriașului Ernest Solvay. Victor Horta a proiectat fiecare detaliu: mobilier, covoare, corpuri de iluminat, tacâmuri și chiar soneria. Având un buget generos pus la dispoziție, a folosit materiale scumpe, cum ar fi marmura, onixul, bronzul, lemnul tropical etc. Pentru decorarea scării, a colaborat cu pictorul Theo van Rysselberghe.

Hotelul van Eetvelde, cea de-a treia casă urbană pentru care Victor Horta a rămas faimos, a fost ridicată între 1895 și 1901. Proprietar a fost Edmond van Eetvelde. Pe lângă planul inițial, Horta a inclus două extensii, în 1898 și 1901. Apare din nou cupola de sticlă în camera centrală, unde funcționează recepția.

Fațada este dominată de oțel și sticlă. Centrul clădirii are o formă octagonală și a fost refăcut în 1988.

Cea de-a patra clădire emblematică a stilului Art Nouveau realizată de Victor Horta în Bruxelles este chiar propria sa locuință, actualmente Muzeul Horta, dedicat vieții și lucrărilor marelui arhitect, arată hortamuseum.be. Construcția a fost începută în 1898 și terminată în 1901.

Principalele puncte de atracție ale arhitecturii Muzeului Horta sunt: scara interioară spiralată, balconul, cupola de sticlă de deasupra scării și mobilierul. Unele piese de mobilier, precum scaunul 'Păun', au fost concepute pentru Expoziția Internațională de la Torino, din 1902.

În muzeul sunt organizate cu regularitate expoziții temporare pe teme legate de viața lui Horta și a artei sale.

Alte două clădiri importante din Bruxelles proiectate de Victor Horta, fără a fi incluse în patrimoniul Mondial UNESCO, sunt Hotelul Max Hallet, ridicat între anii 1903 și 1906, precum și Magazinele Waucquez (1905-1906), unde în prezent funcționează Centrul Belgian de Benzi Desenate.

Victor Horta, arhitectul european reprezentativ pentru stilul Art Nouveau, a încetat din viață la 9 septembrie 1947. Printre cei mai cunoscuți arhitecți pe care i-a influențat se numără francezul Hector Guimard, considerat cel mai important exponent al mișcării Art Nouveau franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org