Alexandru Paleologu, scriitor, critic literar, diplomat și om politic, s-a născut la 14 martie 1919, la București, într-o veche familie boierească.

Tatăl său, avocatul Mihail Paleologu, francofil, i-a transmis de timpuriu pasiunea pentru I.L. Caragiale și pentru Montaigne. Alexandru Paleologu și-a petrecut copilăria printre celebritățile epocii, într-un mediu saturat de cultură, se menționează în 'Dicționarul general al literaturii române', apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, București, 2006). A urmat cursurile liceului 'Spiru Haret' și apoi pe cele ale Facultății de Drept din București.

Sursa foto: Theodor Paleologu/Facebook

A debutat, elev fiind, în 1934, la ''Mlădița'', cu articolul ''Literatura condamnabilă', apoi a colaborat sporadic, un timp, la publicațiile 'Vlăstarul', 'Universul literar' și 'Gândirea', indică sursa citată mai sus.

Sursa foto: Theodor Paleologu/Facebook

În decembrie 1940 intră la Școala de Ofițeri de Rezervă de Cavalerie de la Sibiu, iar la începutul războiului se afla în Regimentul de Gardă Călare. Reconcentrat, a fost trimis, ca instructor, la școala militară pe care o urmase la Sibiu. După trecerea României de partea Aliaților, Alexandru Paleologu a fost referent în Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului (1944-1945), apoi atașat de legație în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1946-1947). Între 1948 și 1950 face studii de regie și teatrologie la Institutul de Teatru, precum și practică de asistent de regie la Teatrul Național și la Teatrul Armatei din București, conform aceleiași surse.

 ALEXANDRU PALEOLOGU - 1996

Foto: (c)  PAUL BUCIUTA/Arhiva istorică AGERPRES

Căutat de Securitate, reușește să dispară și intră în clandestinitate, sub nume fals, ascunzându-se în primul an mai ales în București, dar și în Ploiești, Pitești, Drăgășani, Iași, Zărnești. La finele anului 1950 - începutul anului 1951, ajuns la Câmpulung-Muscel, Alexandru Paleologu îl reîntâlnește pe filosoful Constantin Noica, pe care îl cunoștea de dinainte de război și care se afla acolo cu domiciliu obligatoriu din 1949. ''Începe 'stagiul' de cinci ani de la Câmpulung, în cursul căruia Paleologu îl frecventează aproape zilnic pe filosoful cu zece ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine'' ('Dicționarul general al literaturii române', Editura Univers Enciclopedic, București, 2006).

Lansarea Asociaţiei Române pentru Libertate şi Dezvoltare şi a Institutului de Studii Liberale. În imagine: Constantin Bălăceanu Stolnici (stg şi Alexandru Paleologu (ctr), 1998.

Foto: (c)   VLAD STAVRICA/Arhiva istorică AGERPRES

După 'despărțirea de Noica' și reîntoarcerea în București, Alexandru Paleologu a fost angajat, în decembrie 1956, prin concurs, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei din cadrul Academiei Române, la secția de artă medievală (bizantină). Arestat la 9 septembrie 1959, în cadrul procesului ''lotului Noica-Pillat'', Alexandru Paleologu a fost condamnat de Tribunalul Regiunii a 2-a Militare la 14 ani de muncă silnică pentru ''crimă de uneltire contra ordinii sociale'. A fost grațiat în 1964. A fost reîncadrat la Institutul de Istorie a Artei, la secția de teatru, și a început să publice în 'Studii și cercetări de istoria artei' (lucrările ''Societatea românească, spiritul public și teatrul între 1849-1878', 'De la Caragiale la Eugen Ionescu și invers', 'Teatrul lui Lucian Blaga'), precum și în 'Revue roumaine d'histoire de l'art' (eseul 'Autour du quatrieme centenaire de Shakespeare').

Foto: (c)  VIOREL LAZARESCU/Arhiva istorică AGERPRES

A mai fost secretar literar al Teatrului 'Constantin I. Nottara' în 1967, iar apoi a fost angajat de Marin Preda ca redactor la Editura Cartea Românească, unde a lucrat de la înființarea instituției, în 1970, până în 1976, când s-a pensionat. După 1965, Alexandru Paleologu a colaborat la revistele 'Gazeta literară', 'România literară', 'Luceafărul', 'Viața românească', 'Secolul 20', 'Convorbiri literare', 'Argeș', 'Contemporanul' ș.a.

Alexandru Paleologu alături de fiul acestuia,Theodor Paleologu, şi nepotul, Mihai Paleologu.

Sursa foto: Theodor Paleologu/Facebook

A debutat editorial în 1970, cu volumul de studii și eseuri 'Spiritul și litera', premiat de Uniunea Scriitorilor. Au urmat 'Bunul simț ca paradox' (1972), 'Simțul practic' (1974), 'Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu' (1978, Premiul Uniunii Scriitorilor), 'Ipoteze de lucru', 'Alchimia existenței' (1983). După 1989, a publicat volumele 'Sfidarea memoriei. Convorbiri cu Stelian Tănase (aprilie 1988-octombrie 1989)' (1996), 'Despre lucrurile cu adevărat importante' (1997), 'Interlocuțiuni' (1998), 'Politețea ca armă' (2000), 'L'Occident est a l'Est' (2001), 'Moștenirea creștină a Europei' (2005).

Alexandru Paleologu, ambasador în Franța.

Sursa foto: Theodor Paleologu/Facebook

După Revoluția din decembrie 1989, Alexandru Paleologu a fost numit ambasador în Franța (februarie-iunie 1990). Despre această perioadă din viața sa a relatat în cartea 'Souvenirs merveilleux d'un ambassadeur des Golans' (Paris, 1990), apărută în traducere la București, în 1991 ('Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor'). A urmat apoi o carieră politică, fiind senator al Partidului Alianței Civice (1992-1996) și apoi senator al Partidului Național Liberal (1996-2000, 2000-2004), conform site-ului Senatului României, www.senat.ro.

 Sesiune extraordinara la Senat; in imagine: Alexandru Paleologu, senator PNL, 2003.

Foto: (c)   SORIN LUPŞA/Arhiva istorică AGERPRES

În 2000, a fost distins cu Premiul de Excelență în Cultura Română, de către Fundația Națională pentru Știință și Arte și grupul de presă ''Curentul''. În 2003, la Editura Polirom a publicat cartea 'Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Alexandru Paleologu', autori Cristian Bădiliță și Tudorel Urian.

Alexandru Paleologu a murit la 2 septembrie 2005, la București. Personalitatea lui Alexandru Paleologu a fost evocată la 22 februarie 2020, de către fiul său, Theodor Paleologu, în cadrul unei duble lansări: o nouă ediție a cărții 'Spiritul și litera', publicată de Casa Paleologu, și CD-ul cu interviuri 'Eleganța ca armă'. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda)