Metoda tradițională de fabricare a vinului Qvevri este practicată în toată Georgia, în special în comunitățile sătești unde se cultivă soiuri unice de struguri. Qvevri este un vas de lut în formă de ou, folosit pentru producerea, învechirea și depozitarea vinului, arată https://ich.unesco.org/.

Pe baza datelor cercetărilor științifice și arheologice, se poate afirma că 'Georgia este o țară a viței de vie și a vinului, unde s-au dezvoltat multe soiuri de struguri. În nicio altă țară din lume vinul nu este atât de apreciat și băut atât de abundent ca în Georgia, unde tehnicile arhaice de cultivare a viței de vie și vinificație au fost păstrate și sunt încă folosite', notează https://www.kvevri.org/. După cum consideră mulți oameni de știință, cuvântul 'ghvino' provine din limba georgiană și apoi s-a răspândit în multe alte limbi (wine, vin, vino, etc).

Astfel, Georgia rămâne una dintre cele mai bogate țări în privința soiurilor de viță de vie. Din 4.000 de soiuri cunoscute în lume, 525 sunt georgiene, punctează documentarul 'Here Lives Wine', publicat pe site-ul https://ich.unesco.org/. Acesta este un rezultat al experienței vinificatorilor. Ei se află în podgorie aproape în fiecare zi a anului. Vinul joacă un rol vital în viața de zi cu zi și în celebrarea evenimentelor și ritualurilor seculare și religioase. Cramele sunt încă considerate cel mai sfânt loc din casa familiilor georgiene.

De-a lungul istoriei sale seculare, țara a dezvoltat o tehnică unică de vinificație - turnarea mustului de struguri în 'qvevri', vasele mari de lut îngropate în pământ. Procesul de vinificație implică presarea strugurilor și apoi turnarea sucului, pielițelor, tulpinilor și sâmburilor în Qvevri, care este sigilat și îngropat în pământ, astfel încât vinul să poată fermenta timp de cinci până la șase luni înainte de a fi băut.

Încă din antichitate, aceste cunoștințe s-au dezvoltat și s-au îmbunătățit treptat. Cunoștințele și experiența privind metoda de vinificație Qvevri sunt transmise de familii, vecini, prieteni și rude, toți aceștia participând la activități comunitare de recoltare și vinificație. Copiii învață cum să îngrijească vița de vie, să preseze strugurii, să fermenteze vinul, să colecteze argila și fabrice vasele Qvevri, observându-i pe bătrâni.

Fabricarea acestui tip de vas de lut folosit în vinificație a fost dezvoltată în principal în Georgia, iar, după secole, arta fabricării vaselor Qvevri s-a păstrat doar aici. În țară se află două mari centre reprezentative pentru producția de Qvevri: Imereti, din Vestul Georgiei, și Kakheti.

Documentarul 'Here Lives Wine' începe cu prezentarea unui oraș cioplit în stâncă la sfârșitul mileniului II î. Hr., unde s-au descoperit și vase Qvevri.

'Aceste semințe de struguri descoperite pe teritoriul Georgiei, ca rezultat al excavărilor, aparțin celor mai timpurii soiuri de viță de vie cultivate în lume.', explică Nana Rusishvili, paleobotanist. 'Provine din vița de vie sălbatică. Iar acest lucru se întâmpla acolo unde vița de vie sălbatică creștea natural, iar Georgia se află în această zonă', precizează specialista în documentarul amintit.

În urma excavărilor, s-a descoperit și un vas vechi de 8.000 de ani, despre care oamenii de știință sugerează că păstra vinul. Folosirea argilei pentru fabricarea vaselor este datată din Neolitic.

Vinul mănăstiresc de la Alaverdi se fabrica deja în Qvevri cu 13 secole în urmă. În prezent, vinul se fabrică prin metoda Kakhetiană. 'Vinul este totul pentru noi - demnitate, curaj, onestitate', spune mitropolitul David - Abba Alaverdeli. Vinul Kakhetian, care conține tanin, este faimos pentru proprietățile sale medicinale.

Tradiția vinificației Qvevri definește stilul de viață al comunităților locale și formează o parte inseparabilă a identității și moștenirii lor culturale, vinul și vița de vie fiind frecvent evocate în tradițiile și cântecele orale georgiene, notează https://ich.unesco.org/. Practica tradițională de vinificație Qvevri a fost introdusă în lista Patrimoniul mondial imaterial în 2013. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: ich.unesco.org