Filosoful Georg Wilhelm Friedrich Hegel, figură reprezentativă a idealismului german, s-a născut la 27 august 1770, la Stuttgart.

După terminarea studiilor gimnaziale, în 1788, a devenit bursier al Fundației protestante din Tubingen, unde a studiat filosofia și teologia. Aici i-a cunoscut pe poetul Friedrich Holderlin și pe filosoful Wilhelm Joseph von Schelling. Hegel a fost preceptor într-o familie nobiliară din Berna (1793-1796), apoi într-o familie de negustori bogați din Frankfurt (1797-1800).

A predat filosofia la Universitatea din Jena, între 1801 și 1803. Când a plecat de aici, a început lucrul la prima sa mare operă filosofică, 'Fenomenologia spiritului'.

Din 1808 și până în 1816, a fost directorul gimnaziului din Nurnberg.

Între 1816 și 1818, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Heidelberg. În acest timp a scris 'Enciclopedia științelor filosofice' și a dobândit o reputație semnificativă ca filosof.

În 1818, i s-a oferit postul de profesor la Universitatea din Berlin, pe care l-a deținut până la moartea sa, la vârsta de 61 de ani.

El a descoperit și analizat, cu exemplară consecvență logică, principiile fundamentale ale dialecticii (unitatea și lupta contrariilor, trecerea cantității în calitate, negarea negației). Hegel a privit istoria universală ca pe un proces logic și progresiv, dar a interpretat progresul istoric ca realizare de sine a spiritului. Hegel a făcut importanta descoperire a rolului muncii în procesul formării omului și a conștiinței umane. În contextul sistemului său idealist-obiectiv, munca apare sub formă abstract-spirituală.

Analizând sistematic arta și categoriile estetice, Hegel a enunțat numeroase idei pozitive. Consecvent concepției lui dialectice, el a încercat să studieze legile după care arta evoluează continuu și, deci, odată cu ea, creația artistică și gustul. Pentru Hegel, frumosul este întruchiparea sensibilă a ''ideii'', care, evoluând, trece prin stadiul religiei și apoi al filosofiei, pentru a deveni ''un fenomen al trecutului''.

Hegel a promovat, însă, și unele idei conservatoare, atacând libertățile democratice, exprimând idei naționaliste și considerând războaiele ca mijloace de primenire spirituală a națiunilor. Karl Marx și Friedrich Engels au preluat critic realizarea cea mai însemnată a lui Hegel, dialectica subiectivă și obiectivă, reelaborând-o, de pe pozițiile materialismului consecvent, constituind astfel dialectica materialistă.

'Scopul filosofiei, după Hegel, trebuie să fie acela de a arăta cum este posibilă înțelegerea totală a realității ca întreg, acest lucru atrăgând după sine ideea că întreaga realitate trebuie să fie accesibilă conceptual, că nu există nimic real care să nu fie însușit prin intermediul conceptelor rațiunii; de asemenea, nu există niciun concept al rațiunii care nu este real. Pentru a ajunge la acest final, Hegel pretinde că demonstrează necesitatea idealismului absolut.', notează John Sand în 'Introducere în filosofia occidentală' (traducere de Laurențiu Hanganu, Ed. Univers Enciclopedic, 1998).

Opere principale: ''Fenomenologia spiritului'' (1807), ''Știința logicii'' (1814-1816), ''Enciclopedia științelor filosofice'' (1817), ''Bazele filosofiei dreptului'' (1821), ''Prelegeri de filosofia istoriei'', ''Prelegeri de estetică'', ''Prelegeri de istoria filosofiei'', cursuri ținute între 1820 și 1830 și publicate postum de către discipolii săi.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel s-a stins din viață la 14 noiembrie 1831. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com