Inginerul Ioan Dumitrache, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 26 august 1940, în localitatea Dărmănești, județul Argeș. A urmat cursurile Facultății de Energetică a Institutului Politehnic din București (1957-1962), iar în 1970 a obținut titlul de doctor inginer în specialitatea automatică, potrivit dicționarului 'Membrii Academiei Române (1866-2003)' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, București, 2003).

Și-a completat studiile prin programe de specializare derulate în S.U.A. (1969, 1971, 1991, 1994), în Germania și Franța. În 1970 obține o bursă Fullbright în cadrul Centrului pentru Știința Sistemelor de la Oklahoma State University, potrivit biografiei de pe site-ul https://acad.ro/.

La absolvirea Facultății de Energetică a fost recomandat pentru a ocupa o poziție de cadru didactic în organizarea Catedrei de Automatică, înființată în acel an, fiind asistent (1963), șef de lucrări (1967), conferențiar (1974) și profesor universitar (1982) la Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnica București, iar din anul 1987 a fost conducător de doctorat al Universității Politehnica din București, în specialitatea Sisteme Automate.

A fost, de asemenea, șef al Catedrei de Automatică și Ingineria Sistemelor (din 1996), prodecan (1976-1984) apoi decan (1984-1990) al Facultății de Automatică și Calculatoare, șef al catedrei Automatică și Ingineria Sistemelor (1996-2012) și rector al Universității Politehnica din București (2000-2004), conform dicționarului 'Membrii Academiei Române (1866-2003)' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, București, 2003).

În 1991 și 1995 a fost profesor invitat la Oklahoma State University, iar în perioada 1994-1999 - profesor invitat la Universitatea Tehnică din Viena pentru susținerea cursului ''Conducerea inteligentă a roboților''. Începând cu anul 1998 este profesor onorific al Universității Tehnice din Timișoara.

În anul 1994 înființează Centrul pentru Pregătirea Resurselor Umane (CPRU), primul centru de cercetare interdisciplinară și formare a resurselor umane, fiind director al acestui centru de la înființare și până în prezent.

În perioada 1994-1998, profesorul Ioan Dumitrache a fost ales vicepreședinte al Consiliului National al Cercetării Științifice din Universități (CNCSU), iar în perioada 1998-2011 a fost ales președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Invățământul Superior (CNCSIS).

Între anii 2000-2011 a fost vicepreședinte al Colegiului Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare al Ministerului Cercetării sau al Autorității pentru Cercetare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. A fost desemnat reprezentant al României în grupul guvernatorilor (Board of Gouvernes) JRC (2005-2012) și membru în Consiliul de Coordonare (Governing Council) al Fundației Europene pentru Știință (ESF) (2002-2011).

Este membru al Academiei de Științe Tehnice (din 1999), iar în 1991 a fost ales președinte al Societății Române pentru Automatică și Informatică Tehnică (SRAIT), conform biografiei de pe site-ul https://acad.ro/.

Este președintele Comitetului de organizare a Conferinței Internaționale 'Control Systems and Computer Science' (începând cu anul 1985) și membru al Academiei de Științe Tehnice (din 1999).

A fost membru în Comisia Electrotehnică, Electronică și Automatică a Colegiului Consultativ al Ministerului Cercetării și Tehnologiei (1991-1999), expert al Băncii Mondiale pentru Reforma Învățământului și Cercetării Științifice (1993-1994), președintele Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (1998-2011), vicepreședinte CNATDCU și președinte al Comisiei de Automatică (1999-2008), membru în Consiliul Guvernatorilor ''European Science Foundation'' (2002-2012), președinte - RARMA (Research Association of Researches, Managers and Administrators) (2002-2016), membru în cadrul Governing Council of European Science Foundation (2003-2011), președinte al Romanian Association of Research Managers and Administrators (RARM) (2006-2016), vicepreședinte (2008-2011) și președinte al Comitetului Tehnic al IFAC Components and Technologies for Control.

A participat, în calitate de director sau membru în echipe de cercetare, în peste 100 proiecte de cercetare științifică, inclusiv în proiecte internaționale. Principalele domenii de cercetare ale sale au vizat: algoritmi și strategii avansate de conducere, sisteme inteligente de conducere cu aplicații în biotehnologie, fabricație, energetică și transporturi, conducerea inteligentă a roboților mobili, proiectarea și simularea sistemelor dinamice (SIMSID, PROSIM, PACSID), sisteme integrate complexe (Cyber-Physical Systems), bioinginerie, modelarea creierului uman.

Este editorul a peste 24 volume publicate în edituri naționale și internaționale în domeniile automatică și tehnologia informației. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în sute de lucrări - monografii, cursuri și manuale universitare, volume, studii și comunicări -, apărute în țară și peste hotare, dintre care amintim: 'Elemente de execuție hidraulice și pneumatice' (1967, în colaborare), 'Automatizări electronice' (1973, în colaborare), ''Elemente de teoria sistemelor automate'' (1977), ''Optimizări în sistemele industriale'' (1979, în colaborare), 'Tehnica reglării automate' (1980), ''Automatizări și echipamente electronice'' (1982), 'Elemente de electronică industrială și automatizări' (1983, în colaborare), ''Proiectarea sistemelor numerice de reglare'' (1985), ''Tehnici de conducere inteligentă a proceselor'' (1993), ''Rețele neuronale în identificarea și conducerea proceselor'' (1999, în colaborare), 'Algoritmi genetici' (2000, în colaborare), ''Sisteme numerice pentru conducerea proceselor'' (2002, în colaborare), ''Ingineria Reglării Automate'' (2005, ediția a II-a, revizuită, 2010), ''Automatică'' (vol. I - 2009, vol. II -2013, vol. III - Aplicații, 2015).

A participat în calitate de membru în comitete internaționale de program la zeci de conferințe sau simpozioane internaționale, este inițiatorul și coordonatorul revistei ''Control Engineering and Applied Informatics'' (CEAI, din 1999) și membru în colectivele de redacție a numeroase reviste de specialitate, și deține mai multe brevete de invenție.

Membru corespondent (din 21 iulie 2003), apoi membru titular (din 2017) al Academiei Române, a fost secretar general al Academiei Române (2018-2022) și este coordonator al Centrului Național pentru Cercetarea Creierului din cadrul Academiei Române (din 2019).

Este Doctor Honoris Causa al Universității Politehnica din Timișoara (2000), al Universității din Craiova și al Universității din Pitești (2001), al Universității Tehnice din Cluj-Napoca (2005), al Universității din Arad (2006) și al Universității Petrol - Gaze din Ploiești (2015).

În 1973 a fost distins cu Premiul 'Traian Vuia' al Academiei Române. I-au fost decernate Ordinul Național 'Serviciul Credincios' în grad de Comandor (2000), Ordinul Național 'Serviciul Credincios' în grad de Mare Ofițer (2008) și Ordinul Național 'Serviciul Credincios' în grad de Mare Cruce (2016). Este Cetățean de onoare al județului Argeș, potrivit biografiei de pe site-ul Academiei Române. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.acad.ro