Ortodoxe
Sf. Mc. Laurențiu (arhidiaconul);
Sf. Sfințit Mc. Xist, episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit
Duminica a 9-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 9 dR. Sf. arhidiac. m. Laurențiu

Romano-catolice
Duminica a 19-a de peste an
Sf. Laurențiu, diacon m.


Sfântul Mucenic Laurențiu este pomenit în calendarul creștin ortodox, împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Xist, în ziua de 10 august.

Sfântul Laurențiu a fost arhidiacon al episcopului Romei, Xist, care era grec de neam și a fost mai întâi filosof, apoi ucenic al lui Hristos.

Mergând la Roma, Sfântul Xist a fost de bună trebuință bisericii lui Hristos.

'Apoi, după o vreme oarecare, a fost ridicat la treptele rânduielilor bisericești; căci, fiind ucis pentru Hristos preasfințitul Ștefan, papa Romei, Sfântul Sixt a fost ridicat la scaun în locul lui, ca la o moarte sigură, pentru că în acele vremi nu era vreun papă, pe care să-1 fi ocolit paharul pătimirii'. (Viețile Sfinților)

Papa Xist a fost reținut de prefectul cetății, Valerian, împreună cu clericii Bisericii din Roma, și a fost închis alături de mulți alți creștini în temnița de obște. Împreună cu doi diaconi, a fost dus apoi în fața împăratului Deciu (249-251) și i s-a cerut să se închine zeilor pentru a-și proteja clerul și pe ceilalți creștini și pentru a-și cruța propria sa viață.

În timp ce papa Xist era dus spre templu pentru a jertfi zeilor romani, sau să fie omorât, în cazul în care nu ar fi voit, Sfântul Laurențiu, arhidiaconul său, i-a ieșit în cale și i-a strigat: 'Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru că am împărțit deja comorile pe care mi le-ai încredințat', căci la sfatul părintelui său, acesta vânduse bunurile bisericii și împărțise banii săracilor.

Cei care l-au auzit au crezut că el este deținătorul unui tezaur și din acest motiv a fost luat de soldați și somat să-i dăruiască împăratului comorile de care vorbise.

Ca puternicii acelui timp să cunoască despre ce comori era vorba, Sfântul Laurențiu a cerut câteva zile. A adunat atunci șchiopii, orbii și bolnavii, neputincioșii și pe toți cei care primiseră ajutorul său și împreună cu aceștia a apărut în fața prigonitorilor.

Rușinați și mânioși de această priveliște, aceștia i-au cerut arhidiaconului să se închine idolilor.

Sfântul Laurențiu a refuzat și a fost închis în temniță. Aici l-a vindecat de orbire pe un condamnat, Lucillus, pe care l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune, a cerut și a primit și el botezul. Acesta din urmă, numărându-se cu mucenicii, a fost omorât pentru Hristos.

După multe alte chinuri, Sfântul Mucenic Laurențiu a fost întins pe un grătar așezat pe cărbuni aprinși. În această grozăvie și-a dat duhul, căci toți care erau acolo de față se mirau de o muncire ca aceea a împăratului, care a poruncit să frigă un om de viu. În iconografie, el este reprezentat cu cădelnița cu jar în mână, cădind și înmiresmând Biserica lui Hristos. Sfântul Mucenic Lavrentie (Laurențiu) arhidiaconul și-a săvârșit nevoința mucenicească în 10 zile ale lunii august.

Papa Xist și cei doi diaconi au fost omorâți în fața acelui templu la care au fost duși pentru a jertfi zeilor, iar trupurile lor lăsate în priveliște au fost luate noaptea de creștini și îngropate. Astfel s-au sfârșit pentru Hristos prin mucenicie preasfințitul papă Sixt și cei doi diaconi, Felichisim și Agapit, în ziua de 6 august. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)