Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Pafnutie - Pârvu Zugravul; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Cuv. Nicanor

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Dometie Persul

Romano-catolice
Ss. Sixt al II-lea, pp. și îns., m.; Caietan, pr.


Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 7 august.

Sfânta Teodora s-a născut în satul Vânători, județul Neamț, în jurul anului 1650. Tatăl său, Ștefan Joldea, era paznic al Cetății Neamțului și 'armaș', adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei.

La îndemnul părinților, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail, dar, neavând copii, sufletul Teodorei ardea de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu.

Astfel, fericita Teodora a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești - Vrancea, iar după doi ani și soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. În obște, Cuvioasa Teodora, fiind aleasă și întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia și cu nevoința duhovnicească.

Odată cu păzirea poruncilor dumnezeiești, monahia Teodora a mers pe calea cea strâmtă a sfaturilor evanghelice: sărăcia de bunăvoie, curăția trupească și sufletească, ascultarea.

După o năvălire a turcilor în părțile Buzăului, care au incendiat schitul, toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din partea locului. La fel a făcut și Cuvioasa Teodora. S-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post și rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări.

Răposând stareța ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla.

După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Neamț, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredințată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbda asprimea vieții pustnicești, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele și frigul iernii, să se așeze la o sihăstrie de călugărițe.

Acolo a locuit mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni, în lacrimi și mătănii, uitată de lume, îndurând multe ispite. Numai duhovnicul ei o cerceta din când în când, o spovedea și o împărtășea cu Sfintele Taine ale lui Hristos.

După o vreme, murind duhovnicul ei, Sfânta Teodora a rămas singură.

'Cu timpul i s-au rupt și hainele, iar ca hrană avea doar măcriș, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și nevoinței a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu mai suferea nici de frig, nici de foame; nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt'. (Viețile Sfinților)

Ajungând aproape de sfârșitul vieții, Sfânta Teodora s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească cu Preacuratele Taine. Cu rânduială dumnezeiască, aceasta i-a fost descoperită egumenului Sihăstriei.

După ce a fost împărtășită, Sfânta Teodora s-a mutat la cele veșnice, iar vestea despre viața și nevoințele ei s-a răspândit repede în toate mănăstirile și satele din Moldova, începând astfel procesiunile la mormântul ei din peșteră.

Moaștele Sfintei Teodora au rămas în peștera de la Sihla în jur de 100 de ani. După anul 1830, moaștele Sfintei Teodora au intrat în posesia familiei Sturza, care le-a așezat în raclă de argint în biserica ctitorită de ei din Miclăușeni-Iași. În anul 1856, moaștele Sfintei Teodora au fost date Mănăstirii Pecersca din Kiev, locul unde se află și azi, în schimbul unor veșminte arhierești și preoțești din fir.

'La racla Sfintei Teodora este scris în limba slavonă: 'Sveti Teodora Carpatina'. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei, spre întristarea noastră a tuturor'. (Viețile Sfinților)

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul sfinților, fiind prăznuită în fiecare an la 7 august.


* Sfântul Cuvios Pafnutie, cel care în viața de mirean a fost Pârvu Zugravul, iconar vestit cunoscut cu numele de Pârvu 'Mutul', s-a născut în Câmpulung Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702).

La 18 ani, Pârvu a fost trimis să învețe pictura în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare.

Pârvu Pârvescu a primit supranumele de 'Mutul' nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune. Dacă spunea vreun cuvânt sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă. Astfel, făcea mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru nevoința sa și iscusință în lucrarea iconografiei.

Cuviosul Pafnutie - Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un mare trăitor al Ortodoxiei românești.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)