Ortodoxe
Scoaterea Sfintei Cruci; Sf. 7 frați Mucenici Macabei
(Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului)

Greco-catolice
Scoaterea Sf. Cruci; Cei 7 prunci M. Macabei, mama lor Salomoni și învățătorul lor Eliazar; Sf. ep. Alfons Maria de Liguori. Începe Postul Adormirii Maicii Domnului. Post

Romano-catolice
Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv.


Scoaterea Sfintei Cruci este sărbătorită de Biserică în ziua de 1 august.

'Prăznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a așezat în această zi, încă de pe vremea dreptcredinciosului împărat grec Manuil și a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici. Acest praznic s-a așezat în această zi de Preasfințitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului și de Nestor, episcopul Rostovului'. (Viețile Sfinților)

S-a făcut aceasta pentru a sărbători victoriile din două confruntări militare simultane, rușii asupra bulgarilor și grecii asupra turcilor, comandanții celor două armate, purtând cu ei în luptă icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfânta Cruce, s-au înștiințat unul pe altul 'prin epistolă de biruința lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva vrăjmașilor, și de strălucirea cea minunată pe care o văzuseră ieșind din chipul Mântuitorului și au preamărit pe Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Și sfătuindu-se cu arhiereii lor, au așezat praznicul de astăzi. De atunci s-a numit sărbătoarea: Scoaterea Sfintei Cruci.

Când se scoate la pâraie, la fântâni și la izvoare Crucea Domnului, trebuie să se scoată împreună și cu sfintele icoane.

Sfânta Cruce este prăznuită de-a lungul anului bisericesc de mai multe ori: Duminica Sfintei Cruci, a 3-a duminică din Postul Mare; Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim, pe 7 mai; Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.


* Sfinții 7 frați Mucenici Macabei au suferit chinuri mari și moarte martirică pentru că s-au opus încercărilor de întoarcere a poporului iudeu de la credința în Dumnezeu la închinarea la idoli.

Prigoana a început în timpul regelui Antioh al IV-lea (175-164 î.Hr.), care se chema și Epifanis, adică luminos, 'dar care mai mult era numit de alții Epimanis, adică nebun, pentru că s-a sculat cu nebunie împotriva lui Dumnezeu cel adevărat și împotriva sfințeniei Lui, făcându-se chip al lui Antihrist'. (Viețile Sfinților)

Regele Antioh, care domnea într-o parte a imperiului întemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon) (336-323 î.Hr.), 'a scris la toată împărăția sa poruncă, ca toate popoarele din toate semințiile să fie una cu dânsul, ținându-se împreună de zei și de legile elinești'. (Viețile Sfinților)

Atunci când nimeni nu îndrăznea să se numească iudeu, nici să facă ceva după legea lui Moise, pentru că toți vedeau înaintea ochilor lor chinurile și moartea care îi aștepta, au fost prinși, împreună cu mama lor, și cei șapte frați Macabei.

Pentru neamul bun din care se trăgeau, frații Macabei au fost trimiși în Antiohia spre cercetare. Au fost omorâți în chinuri fără de măsură în fața mamei lor, Solomonia, dar nu au renunțat nicidecum la legea lor.

'Văzând aceasta fericita maică, al cărei nume era Solomonia, s-a umplut de veselie negrăită, că și-a trimis fără prihană înaintea lui Dumnezeu pe cei șapte fii ai săi. Apoi, stând deasupra trupurilor lor, și-a întins mâinile în sus și, rugându-se cu lacrimi fierbinți, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel s-a sfârșit maica cu fiii săi. S-au sfârșit punându-și sufletele pentru legea Atotțiitorului Dumnezeu'. (Viețile Sfinților) (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)