În fiecare an, la data de 1 august este celebrată Ziua tanchiștilor, care marchează data înființării, în 1919, a primei subunități de tancuri, după cum se arată pe site-ul Forțelor Terestre Române, https://forter.ro/.

''Noi mutații au cunoscut Forțele Terestre după primul război mondial când, în compunerea de luptă a regimentului și a diviziei de infanterie, au intrat și alte arme, în special tancurile (în 1919), artileria, pionierii, transmisiunile, formațiunile de logistică și medicale'', conform https://forter.ro/ro/istoric.

Intuind avantajele oferite de carele de luptă, pe parcursul anului 1919, Ministerul de Război a solicitat guvernului francez achiziționarea a 225 de ''care luptă''. În acest sens, a fost trimisă la centrul de la Ambronay o ''comisie'' militară română, pentru achiziționarea de tancuri ușoare. În luna iunie 1919, însă, la solicitarea colonelului Traian Pascal, s-a aprobat reducerea numărului la 72 de ''care'', motivând că ''în stadiul în care se găsește acum organizarea acestor mașini de război, ele nu pot fi utilizate individual în operațiuni tactice rapide'', se arată în volumul ''Calendarul Tradițiilor Militare'' (2010).

Prima ''Școală franceză de care de asalt pentru ofițerii și trupa română'' urma să fie înființată la garnizoana militară din Mihai Bravu (județul Giurgiu), dar, în urma verificării condițiilor existente acolo, s-a dispus înființarea ei la Giurgiu, aceasta începând să funcționeze la 21 iulie 1919, însă cu un număr redus de personal, cadrele școlii române fiind instruite de către francezi. În aceeași perioadă, au început demersurile pentru pregătirea Școlii de Care de Asalt la Mihai Bravu, ale cărei cadre de instrucție aveau să fie române, aprobarea în acest sens fiind dată la 1 august 1919, prin rezoluția generalului Rășcanu.

Pregătirea personalului de specialitate a continuat la Giurgiu, înființându-se aici, la 1 octombrie 1919, Batalionul carelor de asalt, prima formațiune de tancuri a Armatei Române. Datorită spațiului insuficient de la Giurgiu, la 15 ianuarie 1920 s-a dispus dislocarea batalionului la Târgoviște, iar la 1 ianuarie 1921, a luat ființă Regimentul de Care de Luptă. La 1 noiembrie 1939, a fost înființat Regimentul 2 Care de Luptă, cu garnizoana la Târgu Mureș, potrivit site-ului https://forter.ro/.

''Ca urmare a schimbărilor survenite în România după decembrie 1989, în contextul procesului de democratizare a societății românești s-a trecut și la reorganizarea sistemului militar. Astfel, în conformitate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.102 din 30.07.1990, începând cu 01.08.1990, Comandamentul Infanteriei și Tancurilor se reorganizează în Comandamentul Trupelor de Uscat, în compunerea căruia au intrat: Direcția Tehnică de Tancuri și Auto; Inspectoratul General al Infanteriei și Vânătorilor de Munte; Inspectoratul General al Blindatelor; Inspectoratul General al Artileriei; Inspectoratul General al Geniului; Inspectoratul General al Protecției Antichimice; Inspectoratul General al Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Procesul a continuat și necesitățile operaționale au determinat ca, în baza Ordinului general al ministrului apărării naționale nr. 24 din 30.08.1993, Comandamentul Trupelor de Uscat să se transforme în Statul Major al Trupelor de Uscat, având în subordine armate de arme întrunite, instituțiile de învățământ și formațiunile de diferite arme subordonate direct. Începând cu data de 11.04.2000, în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. S 8, referitoare la 'Planul - Cadru privind procesul de restructurare și modernizare a Armatei României', Statul Major al Trupelor de Uscat își modifică denumirea în Statul Major al Forțelor Terestre''.( https://forter.ro/ro/istoric). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru)