Ortodoxe
Sf. Cuv. Rafael și Partenie de la Agapia Veche; Sf. Cuv. Simeon și Ioan Pustnicul; Sf. Proroc Iezechiel

Greco-catolice
Sf. cuv. Simeon ?i Ioan

Romano-catolice
Sf. Laurențiu din Brindisi, pr. înv.


Canonizarea sfinților din județul Neamț, printre care și a Cuvioșilor Rafael și Partenie de la Agapia Veche, a fost aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în martie 2008.

Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie au fost viețuitori în obștea monahală de la Mănăstirea Agapia Veche, în județul Neamț.

Sfântul Cuvios Rafael s-a nevoit în așezământul monahal de la Agapia Veche, în secolul al XVI-lea, fiind cinstit ca sfânt încă din secolul al XVII-lea.

Sfântul Cuvios Partenie a fost nevoitor în obștea de la Agapia Veche, în secolul al XVII-lea. Sfântul Partenie a viețuit după modelul pustnicilor: ziua se ruga în singurătate, iar la apusul soarelui gusta puțină pâine și legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea la coșuri.


* Sfinții Simeon și Ioan, originari din Edesa, Siria, au trăit în vremea împăratului Iustinian (527-565).

Erau prieteni și la întoarcerea dintr-un pelerinaj făcut la Ierusalim s-au călugărit, mergând la Mănăstirea Sfântului Gherasim. După puțin timp, s-au retras însă în pustie, unde au petrecut în aspre nevoințe ascetice.

După mulți ani, Cuviosul Simeon a primit încredințare pentru a merge din nou în lume, a plecat la Ierusalim, apoi s-a dus în cetatea Emesei. Acolo a început nebunia sa pentru Hristos, spre folosul multora.

Sfântul Cuvios Simeon s-a rugat să fugă de slava deșartă și de înălțare, care și pe îngerii din cer i-a surpat și i-a pierdut și toți să-l aibă ca pe un nebun și fără minte. Această cerere a lui a fost auzită, pentru că Domnul ascultă rugăciunile robilor Săi adevărați și ia aminte la rugăciunile lor.

'Multe minuni a făcut după aceea acest plăcut al lui Dumnezeu. Gonea diavolii, cele ce aveau să fie le spunea mai înainte, tămăduia toate felurile de boli, izbăvea de năpraznice morți, pe cei necredincioși îi aducea la credință, iar pe cei păcătoși îi povățuia la pocăință. Dar oamenii nu puteau să cunoască sfințenia lui, Dumnezeu acoperindu-l, și, până la sfârșitul său, au socotit că este nebun și îndrăcit. El știa singur că lucrurile cele minunate ale sale, care se făceau cu darul lui Dumnezeu, trebuia să le acopere cu nebunia, care se arăta pe dinafară'. (Viețile Sfinților)

Când a fost descoperită minunea mutării sale din mormânt 'toți oamenii din cetatea Emesei, deșteptându-se ca din somn, au început a-și aduce aminte și a-și spune unul altuia lucrurile cele minunate ale plăcutului lui Dumnezeu, prorociile și viața lui cea mult chinuită'. (Viețile Sfinților)

Au murit la scurtă vreme unul după celălalt; Sfântul Simeon în cetatea Emesei, iar Sfântul Ioan în pustiul Iordanului. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; www.crestinortodox.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)