Stânca de granit ce poartă numele Mont Saint-Michel se află în Golful Saint-Malo din Marea Mânecii, la granița dintre Bretania și Normandia, în nord-vestul Franței. Stânca găzduiește un sat de aproximativ 30 de locuitori, iar în vârful acesteia tronează o impunătoare abație benedictină fortificată, fondată în secolul al VIII-lea, capodoperă a arhitecturii medievale, important loc de pelerinaj și obiectiv turistic de renume.

Stânca și golful care o înconjoară au fost incluse, în anul 1979, în Patrimoniul Mondial UNESCO, datorită esteticii arhitecturale și naturale ieșite din comun, precum și importanței culturale și religioase a abației, notează whc.unesco.org. Este unul dintre primele situri incluse în patrimoniul Mondial UNESCO.

Prima particularitate a împrejurimilor Muntelui Saint-Michel este dată de fenomenele de flux și reflux. În timpul fluxului, stânca devine insulă, iar în timpul refluxului, aceasta devine peninsulă, o limbă de nisip comunicând cu țărmul. Mareele din zona Muntelui Saint-Michel sunt printre cele mai impresionante și puternice din Europa, ajungând la o amplitudine de până la 15 metri.

Suprafața stâncii, care are un aspect de con, este de aproximativ 7 de hectare. Înălțimea maximă ajunge la 80 de metri deasupra nivelului mării. S-a format în urmă cu circa 500 de milioane de ani, în timpul erei paleozoice. Ulterior, apele mării și ale râului Couesnon au erodat, treptat, terenul din jurul formațiunii pietroase, modificând relieful și izolând, în timp, stânca.

Pe măsură ce procesul de eroziune a continuat, râul Couesnon și-a schimbat cursul. Sedimentele rezultate au contribuit la formarea golfului și a terenului mlăștinos din jurul insulei.

Situl UNESCO, alcătuit din Mont Saint-Michel și Golful său, acoperă 6.560 de hectare.

La începutul secolului al VIII-lea, în anul 708, episcopul Aubert de Avranches a declarat că însuși Sfântul Arhanghel Mihail i-a poruncit, în urma unei apariții onirice, să înalțe un edificiu pe Muntele Tombe, arată newadvent.org. 'Tombe' fusese prima denumire a insulei, explicată prin faptul că aici exista un cimitir.

Aubert de Avranches a înființat, alături de 12 călugări, prima comunitate monastică de pe insulă. Actuala denumire a muntelui se pare că datează din anul 710, la inițiativa aceluiași episcop de Avranches.

După anul 966, atât ducii de Normandia, cât și regii francezi au susținut construirea unei abații benedictine pe Muntele Saint-Michel. Prima construcție a fost o biserică cu două nave, cunoscută sub numele 'Notre-Dame-Sous-Terre'. Mare parte din materialele de construcție au fost aduse pe platforme plutitoare, un fel de barje contemporane, din Normandia și Anglia.

La scurt timp, întreaga insulă a fost fortificată, iar abația s-a dezvoltat nu doar ca suprafață și număr de clădiri adăugate, cât și ca important centru spiritual și religios, atrăgând numeroși pelerini din întreaga Europă, precizează normandie-tourisme.fr.

La începutul secolului al XI-lea, arhitectul italian William de Volpiano, responsabil și de ridicarea Abației Fecamp din Normandia, a fost desemnat de Richard al II-lea, duce de Normandia, să ridice o impunătoare biserică pe insula Saint-Michel. Acesta a ales stilul romanic, păstrând formele de tradiție romană în care a integrat elemente carolingiene și bizantine. Transeptul a fost plasat în partea de sus a muntelui, iar pentru contrabalansare, multe dintre capele și cripte au fost construite în subteran.

Între anii 1154 și 1186, abatele Robert de Torigni a donat bibliotecii mănăstirii un număr mare de manuscrise, astfel încât așezământul a devenit cunoscut ca 'orașul cărților'.

În anul 1228, au fost finalizate lucrări de extindere a mănăstirii, inițiate de abatele Jourdain și duse la îndeplinire de abatele Raoul de Villedieu. Au fost realizate numeroase bolți, arcuri și contraforturi pentru a susține clădirea și pentru a lăsa lumina naturală să pătrundă. Cheltuielile au fost suportate de regele Filip al II-lea Augustul, care a preferat stilul gotic celui romanic. Din această perioadă datează denumirea 'Minunăția' ('La Merveille'), dată noului complex monastic de pe vârful Saint-Michel, punctează whc.unesco.org.

De-a lungul istoriei, construcția ridicată în vârful Muntelui Saint-Michel a suferit grave avarii, cauzate atât de dificultățile de construcție, cât și de Războiul de 100 de ani purtat între Anglia și Franța în perioada 1337 - 1453. Au rămas faimoase încercările nereușite de asediu întreprinse de Thomas Scales, al șaptelea baron de Scales, asupra insulei, în anul 1433. Două dintre tunurile folosite atunci s-au păstrat până azi.

Centrul religios de la Saint-Michel a intrat într-un con de umbră odată cu Reforma Protestantă, astfel încât la momentul izbucnirii Revoluției Franceze, numărul călugărilor care trăiau la Saint-Michel a scăzut drastic.

În 1789, abația a fost transformată în loc de detenție, inițial pentru clericii care se opuneau regimului republican.

De abia în 1836 s-au făcut auzite tot mai multe voci, printre care cea a scriitorului Victor Hugo, care au cerut revenirea construcției la destinația inițială. Temnița și-a închis definitiv porțile în anul 1863.

Începând cu 1872, arhitectul francez Edouard Corroyer a insistat pe lângă ministerul Culturii să clasifice oficial construcția de pe insulă ca monument istoric, ceea ce s-a și întâmplat, doi ani mai târziu. Au urmat cincisprezece ani în care Corroyer, membru al Academiei de Arte Frumoase din Paris, a lucrat la restaurarea lăcașului.

La data de 6 august 1897, a fost instalată în vârful turlei de 32 de metri a bisericii mănăstirii statuia de cupru îmbrăcată în aur a Sfântului Arhanghel Mihail, creată de Emmanuel Fremiet, refăcută în 1987 și, apoi, în 2016, notează chambredhotes-mont-saint-michel.fr. Statuia, care servește și ca paratrăsnet, măsoară 2,8 metri și cântărește 800 de kilograme.

Clericii au revenit la abație începând cu anul 1922. Din data de 24 iunie 2001, la cererea lui Jaques Fiheym, episcop de Coutances și Avraches, Fraternitățile Monastice din Ierusalim, două comunități de călugări și călugărițe, asigură, din nou, serviciul divin permanent și primesc pelerini, notează crestinortodox.ro.

În prezent, mănăstirea de pe Mont Saint-Michel este administrată de Centrul național al monumentelor istorice din Franța, potrivit abbaye-mont-saint-michel.fr.

Începând cu iulie 2014, la celebra atracție turistică din nord-vestul Franței se poate ajunge pe un pod-pasarelă cu lungimea de 760 de metri, dat în funcțiune după 12 ani de lucrări și care a înlocuit accesul tradițional, de-a lungul unui dig ce lega această stâncă de țărmul Bretaniei.

La baza stâncii, pe drumul numit 'Le Grande Rue' ce urcă spre abație, vizitatorii întâlnesc numeroase mici magazine, restaurante și hoteluri amplasate în clădiri istorice.

Aproximativ 3 milioane de persoane vizitează, anual, Muntele Saint-Michel, dintre care un milion în timpul verii, notează france24.com. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org