Marius Petipa, balerin, coregraf și pedagog, a combinat școala franceză, cu imaginația sa ingenioasă și abilitățile creative și a dat naștere epocii de aur a baletului din secolul al XIX-lea - epoca clasică. A lăsat în urmă o moștenire măreață, iar spectacolele sale continuă să domine repertoriul fiecărei companii de balet clasic până în ziua de azi. Spectacolele sale grandioase au folosit magnific corpul de balet și au plasat balerina principală în centrul scenei. Teatrul și școala sa au devenit un model pentru toate baletele din întreaga lume de-a lungul secolului al XX-lea, notează https://www.rbo.org.uk/.

Victor Marius Alphonse Petipa, pe numele său real, s-a născut în Marsilia, la 11 martie 1818, într-o familie cu șase copii. Părinții săi erau Jean Antoine Petipa (1787-1855), un renumit maestru și profesor de balet, și Victorine Grasseau-Maurel (1794-1860), actriță și profesoară de teatru. În aprilie 1819, familia Petipa s-a îndreptat spre Bruxelles, unde capul familiei primise postul de maestru de balet la Théâtre de la Monnaie. Tânărul Marius a primit o educație generală la Marele Colegiu, dar a urmat și Conservatorul de Muzică, unde a studiat muzica și a învățat să cânte la vioară. La vârsta de cinci ani, Marius și-a făcut prima apariție pe scenă, iar la vârsta de 7 ani, a început să ia lecții de balet, sub îndrumarea tatălui său. A debutat la vârsta de 8 ani, în spectacolul de balet 'La Dansomanie' de Gardel. În 1834, familia Petipa s-a mutat la Bordeaux, unde Marius și-a finalizat studiile de balet.

În 1839, la vârsta de 21 de ani, Petipa a fost numit prim-balerin la Baletul din Nantes. Atras de coregrafie, a debutat profesional pe 16 iulie 1840, când a prezentat un balet în două acte numit 'The Love Affair'. Petipa s-a întors la Bordeaux, în 1843, invitat să fie prim-balerin la Grand Théâtre. Pentru prima sa reprezentație, a dansat rolul lui Albrecht din 'Giselle' alături de prim-balerina Elisa Bellon. În urma recenziilor mixte, lui Petipa i-a fost retrasă poziția de prim-balerin, devenit balerin secund. A fost partenerul balerinelor Joséphine Delestre și Célina Mouliníne, iar până în mai 1843, repertoriul său se extinsese cu alte numeroase roluri, indică https://petipasociety.com/

Sursa foto: expositions.nlr.ru

Ajuns la Madrid, în 1844, Marius Petipa a fost numit prim-balerin la Teatro del Circo sub bagheta lui Jean Baptiste Barrez. Debutul său spaniol a avut loc pe 24 iunie 1844, el și partenera sa, prim-balerina franceză Marie Guy-Stéphan, evoluând cu succes în rolurile principale din baletul 'Giselle'. În primăvara anului 1846, cei doi balerini au fost invitați de impresarul Teatro Principal din Sevilla, Fernando Millet, să facă un turneu în Andaluzia. Au început turneul pe 21 aprilie la Sevilla și au călătorit în alte șapte orașe, inclusiv Cádiz, Málaga și Granada, unde au interpretat extrase din repertoriul madrilen. În timpul petrecut în Spania, Petipa a dobândit cunoștințe solide despre dansul tradițional spaniol, pe care le-a demonstrat ulterior în unele dintre cele mai faimoase balete ale sale, în special 'Don Quijote'.

Marie Guy-Stéphan

Sursa foto: expositions.nlr.ru 

Petipa a primit, în 1847, o invitație din partea maestrului de balet Antoine Titus, care la acea vreme se afla la Sankt Petersburg, să se alăture Baletului Imperial ca prim-balerin. Petipa a acceptat rapid invitația și a ajuns în Rusia pe 9 iunie 1847, unde a rămas pentru tot restul vieții. A debutat în rolul Lucien d'Hervilly în premiera rusă a operei 'Paquita' de Joseph Mazilier, care a avut loc pe 8 octombrie 1847. Cunoștințele și disponibilitatea sa l-au impus, fiind numit coproducător alături de Pierre Frédéric Malevergne. Debutul a fost un succes, această operă fiind doar începutul marilor contribuții ale lui Petipa la repertoriul Baletului Imperial rus. Au urmat alte două roluri: Ahmet în 'La Péri' și Ducele Albrecht în 'Giselle', potrivit sursei amintite.

După sosirea marelui maestru de balet Jules Perrot la Sankt Petersburg, în 1849, Petipa a colaborat la punerea în scenă a unor balete precum 'Giselle' și 'Le Corsaire'. În 1855, a coregrafiat și a pus în scenă primul dintre propriile sale balete - 'The Star of Granada'. Aceasta a marcat și colaborarea sa cu Cesare Pugni, cu care avea să creeze multe dintre primele sale lucrări rusești originale. Succesul spectacolului a fost urmat de multe alte balete în unul sau două acte: 'The Rose, the Violet and the Butterfly' (1857), 'A Marriage During the Regency' (1858), 'The Parisian Market' (1859), 'The Blue Dahlia' (1860) și 'Euterpe and Terpsichore' (1861).

În 1862, a pus în scenă unul dintre cele mai reușite balete ale sale din toate timpurile - 'The Pharaoh's Daughter', un balet în patru acte, care i-a adus gradul de maestru-secund de balet sub conducerea lui Saint-Léon. În această perioadă a fost pusă în scenă opera 'Le Corsaire' în 1863, reluată în 1868, dar și marile balete 'Le Roi Candaule' în 1868 și 'Don Quijote' în 1869, aceasta fiind prima sa colaborare cu Ludwig Minkus.

Sursa foto: expositions.nlr.ru 

Marius Petipa a devenit prim-maestru de Balet al Teatrelor Imperiale pe 12 martie 1871. Până la începutul anilor 1900, au fost puse în scenă unele dintre cele mai bune lucrări ale sale. Cu Minkus în calitate de compozitor de balet pentru Teatrele Imperiale, repertoriul Baletului Imperial s-a extins și mai mult cu lucrări noi, cum ar fi 'La Camargo' (1872) și 'The Daughter of the Snows' (1879) precum și cu reluări ale operelor 'Le Papillon' (1874) a lui Jacques Offenbach și 'La Fille du Danube' (1880), a lui Adolphe Adam. Dar cea mai mare capodoperă creată vreodată de colaborarea dintre Petipa și Minkus a avut premiera în 1877 - 'La Bayadere', faimos pentru scena sa celebră 'Regatul Umbrelor'.

În 1881, Ivan Vsevolozhsky a fost numit director al Teatrelor Imperiale și a transferat Baletul Imperial de la Teatrul Imperial Bolșoi Kamenny la Teatrul Imperial Mariinski în 1885. De la începutul și până la mijlocul anilor 1880, Petipa a pus în scenă reluări fastuoase și grandioase ale multor opere mai vechi, inclusiv reluarea în 1881 a operei 'Paquita', pentru care Minkus a compus 'Grand Pas Classique', 'Pas de trois' și 'Mazurka des enfants', precum și primele sale reluări ale operelor 'Giselle' și 'Coppélia' în 1884 și 'La Esmeralda' în 1886. În 1885, Petipa a colaborat pentru prima dată cu Lev Ivanov la o reluare a versiunii lui Paul Taglioni a operei 'La Fille mal gardée'. Odată cu sosirea balerinelor și dansatorilor italieni la sfârșitul anilor 1880, au apărut noi creații grandioase ale lui Petipa, inclusiv 'The Vestal' în 1888 și 'The Talisman' în 1889, care a fost creată pentru prim-balerina italiană Elena Cornalba.

Anii 1890 au făcut loc unora dintre cele mai mari balete clasice create vreodată: 'The Sleeping Beauty' (1890, prima colaborare a sa cu Piotr Ilici Ceaikovski), 'The Nutcracker' (1892, în colaborare cu Ceaikovski), 'The Awakening of Flora' (1894), 'Swan Lake' (1895, repus în scenă de Petipa și Ivanov, în colaborare cu Ceaikovski) și 'Raymonda' (1898), potrivit https://www.operaballet.nl/. Această perioadă a marcat și ultimele reluări ale unor lucrări mai vechi de către Petipa, precum și unele ale sale, inclusiv ale operelor 'Coppélia' (1894), 'The Little Humpbacked Horse' (1895), 'The Pharaoh's Daughter' (1898), 'Le Corsaire' (1899), 'La Esmeralda' (1899) și 'La Bayadere' (1900).

După o carieră de succes care a durat șase decenii, ultimii ani ai lui Petipa la Baletul Imperial au fost dificili. În această perioadă, noi inovații au fost impuse baletului clasic, iar la conducerea Teatrelor Imperiale a fost pus, în 1902, colonelul Vladimir Telyakovsky.

În 1903, a reluat opera 'Giselle' pentru Anna Pavlova și a antrenat-o pentru debutul ei în rolul Paquita. În același an, a creat baletul 'The Romance of the Rosebud and the Butterfly', pe muzică de Riccardo Drigo și un libret de Vsevolozhsky. Pentru acest balet, Petipa l-a distribuit pe Vaslav Nijinsky, în vârstă de 14 ani, în primul său rol scenic. Spectacolul trebuia să aibă premiera pe 5 februarie 1904 la Teatrul Ermitaj, dar cu doar două săptămâni înainte de premiera programată, Telyakovsky a anulat brusc baletul. Motivul oficial al anulării a fost războiul ruso-japonez, dar a omis să-l informeze mai întâi pe Vsevolojoski, directorul Teatrului Ermitaj (din 1899 și până în 1909, la moartea sa). Din acel moment, Petipa rareori a mai fost văzut în teatre, devenind deprimat și retras. Cariera sa de șaizeci de ani la Teatrele Imperiale s-a încheiat brusc, conform https://petipasociety.com/.

Petipa a rămas la Sankt Petersburg până în 1907, sănătatea sa deteriorându-se din ce în ce mai mult. A încetat din viață pe 14 iulie 1910, la vârsta de 92 de ani, în Crimeea. Trupul său a fost adus înapoi la Sankt Petersburg, iar înmormântarea a avut loc pe 17 iulie, printre cei prezenți aflându-se Olga Preobrajenskaia, Anna Pavlova, Pavel Gerdt, Riccardo Drigo și Alexander Glazunov. Petipa a fost inițial înmormântat în Cimitirul Luteran Volkovo din Sankt Petersburg, dar în 1948, rămășițele sale au fost transferate la Mănăstirea Alexander Nevsky, alături de cele ale iluștrilor compozitori Piotr Ilici Ceaikovski și Alexander Glazunov. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: petipasociety.com