Ortodoxe
Soborul Sf. 12 Apostoli; Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeț

Greco-catolice
Serbarea celor 12 Sfinți Apostoli

Romano-catolice
Primii Sfinți Martiri din Roma


Soborul Sfinților 12 Apostoli este prăznuit de Biserică în ziua de 30 iunie.

''Grupul celor 12 apostoli reprezintă, fără îndoială, cea mai importantă instituție creată de Iisus ca Învățător, pentru transmiterea și aplicarea operei Sale. Constituit la începutul misiunii Sale în Gallieea, acest grup a primit o harismă specială pentru funcția unică ce i s-a încredințat, în planul Bisericii. Cei 12 apostoli devin în acest fel 'împreună-lucrători' cu Dumnezeu la 'zidirea lui Dumnezeu'', Biserica, pe temelia care este Iisus Hristos'. (Dicționarul de Teologie Ortodoxă, 1994)

Sfântul Apostol Petru, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Apostol Iacov, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Apostol Vartolomeu, Sfântul Apostol Toma, Sfântul Apostol Matei, Sfântul Iacov al lui Alfeu, Sfântul Apostol Iuda, Sfântul Apostol Simon, Sfântul Matia au fost martori direcți ai evenimentelor care constituie revelația și istoria mântuirii, Iisus Hristos împlinind iconomia mântuirii odată pentru totdeauna.

Lor li s-a adăugat mai târziu Sfântul și Marele Apostol Pavel.

''Sfântul și Marele Apostol Pavel, care, mai târziu decât toți, a fost chemat de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor și împăraților, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învățător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero, și astfel și-a sfârșit nevoința alergării sale. Acest sfânt Apostol, împreună cu Sfântul Apostol Petru, se cinstesc de Biserică ca cei care s-au ostenit mai mult decât alții, pentru bunavestire a lui Hristos''. (Viețile Sfinților)


* Sfântul Ghelasie a fost arhiepiscop și păstor sufletesc al credincioșilor din centrul Transilvaniei și din Munții Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrânețe în mănăstirea de metanie, Râmeț.

S-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni.

În tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.

Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta și duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.

Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaștrilor din Munții Râmeț, precum și al sătenilor din Țara Moților.

Odată, urcând Sfântul Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, și-a cunoscut dinainte sfârșitul. Deci, rugându-se mult, și-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârșită dragoste, să iubească Biserica și să fugă de beție, desfrâu și de tot păcatul. Apoi, sărutându-i pe toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.

A fost îngropat lângă zidul bisericii și mulți bolnavi se vindecau la mormântul lui.

În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăți din sfintele sale moaște, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioșilor veniți la mănăstire. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; Dicționarul de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)