La 30 iunie 1939, marele Colegiu electoral bisericesc a ales în scaunul de arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române pe Nicodim Munteanu, până atunci mitropolit al Moldovei și Sucevei. A fost al doilea Patriarh al României.

Patriarhul Nicodim (din botez, Nicolae) s-a născut în 6 decembrie 1864, la Pipirig, Neamț, într-o familie de țărani credincioși. A urmat școala primară în satul natal, Pipirig, Seminarul 'Veniamin' din Iași, apoi a fost trimis de mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu (1875-1902) la Academia duhovnicească din Kiev, unde a studiat cinci ani.

A intrat de tânăr ca frate de mănăstire la schitul Pocrov, aflat în apropierea Mănăstirii Neamț. În anul 1894 a fost tuns în monahism la Neamț cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iași și, în 1896, ieromonah.

Datorită pregătirii sale deosebite, a împlinit diferite slujiri. A fost predicator la Catedrala mitropolitană din Iași (1895); arhimandrit și vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei (1898-1902); vicar administrativ al Eparhiei Dunării de Jos (1902-1909); director al Seminarului 'Sfântul Andrei' din Galați (1908-1909).

În anul 1909, Nicodim Munteanu a fost ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul. În perioada 1912-1923 a fost episcop eparhiot la Huși.

În această calitate, a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la marele sobor al Bisericii Ortodoxe Rusești, de la Moscova, din toamna anului 1917, când s-a hotărât reînființarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse. Din iunie 1918 până în decembrie 1919 a fost locțiitor de arhiepiscop la una din noile eparhii. În decembrie 1923, și-a înaintat demisia din scaunul de episcop al Hușilor, retrăgându-se la Mănăstirea Neamț.

'Patriarhul Nicodim, ca stareț-episcop al Mănăstirii Neamț, a legat activitatea socială cu cea spirituală într-un mod tradițional românesc. Niciodată în spiritualitatea noastră nu s-a ajuns la excese de a înainta atât de mult din punct de vedere mistic, încât să fie uitată iubirea față de aproapele. Vedem astfel pe Nicodim Munteanu tipărind cărți despre spiritualitatea Sfântului Cuvios Paisie Velicicovski (a tradus din limba rusă în limba română cartea istoricului protoiereu Cetferikov), dar, în paralel cu această lucrare de conștientizare asupra spiritualității nemțene, el se interesa și de întreaga operă socială pe care putea să o desfășoare mănăstirea, care dădea hrană multor săraci, ajuta orfani și văduve. În timpul lui au fost recuperate o mulțime de moșii, el s-a luptat ca să apere bunurile Bisericii în fața unora care doreau să slăbească Biserica. Deci el avea conștiința că apără nu interese egoiste, ci o instituție a poporului, care ajuta poporul. Mitropolitul Nicodim Munteanu a înființat la Neamț și o fabrica de cherestea, pentru a ajuta biserici și mănăstiri, pentru a susține lucrarea misionară a Bisericii din timpul său', scrie Prefericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul înainte al cărții 'Patriarhul Nicodim Munteanu: un mărturisitor al Luminii în vremuri întunecate', apărută la Editura Basilica, în contextul Anului comemorativ 2019 dedicat patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești în Patriarhia Română.

În 1935, starețul arhiereu Nicodim a fost ales mitropolit al Moldovei.

În timpul arhipăstoriirii sale, a ridicat la Neamț un palat mitropolitan, dar și actuala clădire a Seminarului Teologic de lângă mănăstire. Totodată, a refăcut tipografia de la Mănăstirea Neamț, unde au fost tipărite numeroase cărți bisericești.

Nicodim Munteanu a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în data de 30 iunie 1939; întronizarea a avut loc pe 5 iulie.

A condus Biserica Ortodoxă Română în anii grei ai războiului și în cei următori până la moarte, în 27 februarie 1948.

Patriarhului Nicodim Munteanu îi aparține aproape toată traducerea Bibliei apărute în 1944, dar și alte zeci de traduceri și lucrări teologice proprii.

A tradus în română după textul grecesc al Septuagintei 51 de cărți ale Sfintei Scripturi (24 din Vechiul Testament, iar Noul Testament în întregime). De asemenea, a publicat Noul Testament în cinci ediții, dar și Psaltirea (patru ediții), traduse de el. A realizat lucrări proprii, inspirate din Sfânta Scriptură și alte scrieri legate de pastorația timpului, fie volume mari, fie broșuri simple, pe înțelesul tuturor.

A tradus din rusește peste o sută de lucrări teologice, cărți de predici sau de zidire sufletească pentru credincioși, după arhiepiscopii Sergiu de Vladimir și Inochentie al Odessei, preotul Grigorie Petrov și protoiereul Serghie Cetfericov, teologul A.P. Lopuhin, după teologul englez F.W. Farrar ('Primele zile ale creștinismului', în 3 vol.; 'Viața lui Iisus Hristos', în 2 vol.; 'Viața și operele Sf. Apostol Pavel', în 3 vol. ș.a.).

Patriarhul Nicodim a fost Doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Cernăuți și membru de onoare al Academiei Române.

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES FOTO

Patriarhia Română a dedicat anul 2019 comemorării patriarhilor Iustin, Nicodim și a traducătorilor de cărți bisericești. (surse: 'Patriarhul Nicodim Munteanu: un mărturisitor al Luminii în vremuri întunecate', Editura Basilica, 2019; https://basilica.ro; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol: III, Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)