Anatol Emilian Baconsky, poet, prozator, eseist și traducător, s-a născut la 16 iunie 1925, în comuna Cofa din Hotin, Bucovina.

În volumul ''9 pentru eternitate'', apărut în 1977 și consacrat memoriei celor nouă scriitori decedați în urma seismului din 4 martie 1977 (publicat de Asociația Scriitorilor din București, text ales și îngrijit de Mircea Micu și Gheorghe Tomozei), criticul literar Mircea Iorgulescu scria despre A.E. Baconsky: ''Poeziile și proza, eseurile, notele de călătorie, traducerile, întreaga lui literatură se află sub semnul acestui dublu impuls: către existență și către artă, către exprimare și către viziune, către viața reală și către idealul spiritual. Trăia ca un artist și scria ca un om. Retras într-o solitudine mândră, era solidar prin creație. Aparenta lui izolare era un mod de apropiere esențială, de un patetism netrucat. Ura mistificarea, avea oroare de falsitate și de simulacru, cum scrisese într-un articol ce avea să apară postum în 'Luceafărul', unde începuse, nu demult, să-și publice noi note de călătorie''.

''Era, dealtfel, un nostalgic, un elegiac fără himere, purtându-și - molcom - pasul pe multe meridiane și regăsindu-se mereu pe sine în peisaj, sadovenian..., monologând adesea ori convorbind în taină cu marea și pădurile natale, cu timpul, cu istoria, cu destinul...'', scria despre A.E. Baconsky, în același volum, poetul Șerban Foarță.

Anatol Emilian Baconsky și-a făcut studiile liceale la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea (1936-1945), apoi, între 1945-1949, a urmat cursurile Facultății de Drept de la Universitatea din Cluj, se arată în 'Dicționarul general al literaturii române' apărut sub egida Academiei Române (București, Editura Univers Enciclopedic, 2004).

Sursa foto: poeziisiversuri.com

A manifestat înclinații vădite către literatură încă din liceu. A debutat cu poezii în revista școlară 'Mugurel' din Drepcăuți (1943), apoi cu eseu ('Socialul și geneza artei') în ziarul 'Tribuna nouă' din Cluj (1945), după cum indică 'Dicționarul scriitorilor români', coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (București, Editura Fundației Culturale Române, 1995). În 1950, după absolvirea facultății, a fost angajat secretar de redacție la 'Almanahul literar'.

Editorial, a debutat în 1950 cu volumul 'Poezii'. Au urmat volumele: 'Copiii din Valea Arieșului' (1951), 'Cântece de zi și noapte' (1954) - pentru care a fost distins cu Premiul de Stat, 'Două poeme' (1956), 'Fluxul memoriei' (1957), 'Dincolo de iarnă' (1957), 'Imn către zorii de zi' (1962), 'Fiul risipitor' (1964), 'Cadavre în vid' (1969, Premiul Uniunii Scriitorilor), 'Corabia lui Sebastian' (1978, apărut postum).

''Lirismul lui A.E. Baconsky rezultă din mișcarea sensibilității între neliniște și meditație; e, în toată literatura lui, o cumpănire dramatică între experiență și spirit, o confruntare între sentimentul pierderii și al ireversibilului și năzuința unei vieți de o calmă, ordonată intensitate (...)'', remarca Mircea Iorgulescu.

'Dacă la începuturile sale poetice Baconsky părea a fi un produs literar oarecare al dogmelor predominante, versificând fluent pentru anecdotica și propaganda literaturii noi, în mai puțin de un deceniu el dobândește o personalitate distinctă și deja controversată, impunând un stil și o etică scriitoricească inconfundabile', remarcă scriitorul Dinu Flămând în 'Dicționarul scriitorilor români' (1995).

În cuvântarea pe care o rostește la primul Congres al Scriitorilor din România, în 1956, Baconsky 'își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii '50 și denunță amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecțiile aduse prezenței excesive a 'realismului în lirică' ', menționează 'Dicționarul general al literaturii române' (București, Editura Univers Enciclopedic, 2004).

În perioada 1953-1959, A.E. Baconsky a fost redactor-șef al revistei clujene 'Almanahul literar', devenită ulterior 'Steaua', unde a scris alături de Miron Radu Paraschivescu și Geo Dumitrescu, promovând lirismul în poezia românească. În 1959 s-a mutat la București, unde a devenit unul dintre principalii animatori ai vieții literare din Capitală. A lucrat mulți ani la reviste literare, fie ca redactor, fie în calitate de colaborator permanent ('Contemporanul', 'Magazin', 'Die Welt').

A abordat cu succes și proza fantastică ('Echinoxul nebunilor și alte povestiri', 1967). A publicat și interesante note de călătorie, precum 'Călătorii în Europa și Asia' (1960) și 'Remember' (I-II, 1968). De asemenea, a scris eseuri critice despre scriitori români, curente și scriitori din literatura universală contemporană ('Colocviu critic', 1957; 'Poeți și poezie', 1963; 'Meridiane', 1965 și 1969 - ediția a II-a). 'Eseurile despre scriitorii români și, mai ales, cele despre curente și scriitori din literatura universală, acestea din urmă reunite în ediția completă 'Meridiane' (1969), impun un cunoscător plurivalent și un subtil teoretician', conform 'Dicționarului scriitorilor români' (1995).

Traducător prodigios (antologii din Quasimodo, Carl Sandburg ș.a.), A.E. Baconsky a realizat, în 1972, 'Panorama poeziei universale contemporane', o selecție din poeții secolului XX, 'comparabilă cu cele mai frumoase antologii din alte literaturi' ('Dicționarul scriitorilor români'), pentru care a fost din nou distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A fost tradus, la rândul său, în numeroase limbi. A realizat și studii despre pictură, a îngrijit sau a prefațat albumele 'Ghiață' (1971), 'Țuculescu' (1972), 'Botticelli' (1977).

A.E. Baconsky a murit la cutremurul din 4 martie 1977 în București. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)