Ortodoxe
Sfânta și Marea Sâmbătă; Sf. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfințit Mc. Pafnutie

Greco-catolice
Sfânta și Marea Sâmbătă. Sf. pr. m. Pafnutie; Sf. cuv. Ioan Paleolavritul

Romano-catolice
Sâmbăta Sfântă
Sf. Leon al IX-lea, pp.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă.

Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Domnului.

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad.

Iosif, om bogat, ucenic în taină al Mântuitorului Iisus Hristos, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea mormântului.

Iar mormântul a fost întărit cu pază și pecetluit, căci, într-adevăr, iudeii s-au dus la Pilat și au cerut ca mormântul să fie păzit, zicând: 'Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula'. (cf. Matei 27, 63, 64)

Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul.

'Și s-a făcut aceasta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului'. (https://basilica.ro)


* Sfântul Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.

Lăcașul Sfântului Hariton era aproape de Ierusalim în pustiul Palestinei și se numea 'Lavra cea veche', deoarece a fost ridicat înaintea altor lavre de ctitorul său.

'Deci, în acea veche lavră a lui Hariton s-a nevoit pustnicește acest Cuvios Ioan, care, din tinerețe rănindu-se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, după cele scrise: 'Iar mie îmi este bine a mă lipi de Dumnezeul meu' '. (Viețile Sfinților)

Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice, Sfântul Ioan a fost hirotonit preot și a viețuit cu pace în acea lavră până la sfârșitul vieții.

Pentru faptul că Sfântul Ioan a viețuit în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și 'al peșterii celei vechi'. (surse: https://basilica.ro; Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)