Ortodoxe
Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima
(Denia Acatistului Bunei Vestiri)

Greco-catolice
Sf. cuv. Teodul și Agatopod; Sf. cuv. Gheorghe din Maleon și Iosif Imnograful. Acatistul Maicii Domnului

Romano-catolice
Sf. Isidor, ep. înv.


Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit de Biserică în ziua de 4 aprilie.

S-a născut în Sicilia. Părinții săi, Plotin și Agatia, erau drept-credincioși și l-au crescut cu mare grijă, dându-i fiului lor o bună educație.

De mic era blând și smerit, înstrăinându-se de jocurile copilărești, iubea postirea și înfrânarea; că nu căuta bucate dulci, ci numai cu pâine și cu apă se hrănea și acelea seara.

'Așa crescând pruncul acela cu trupul și cu duhul, au năvălit barbarii asupra unei părți a Siciliei și au fost nevoiți părinții lui să fugă din patria lor în alte părți. Deci a mers Iosif cu dânșii în Peloponis mai întâi, apoi, lăsându-și părinții pentru Dumnezeu, s-a dus în Tesalonic, Mitropolia Macedoniei. Aici, intrând într-o mănăstire, s-a tuns în rânduiala monahicească, unde se deprindea bine în ostenelile pustnicești, trecând prin tot felul de nevoințe ale vieții călugărești, împlinind fără lenevire toată fapta bună, încât s-a făcut bărbat desăvârșit și monah iscusit'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de nevoințe, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcăminte avea o vechitură, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pâine și apă cu măsură. Priveghea toată noaptea și lucra mereu. Era între frați ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viața sa sfântă.

În mănăstirea din Tesalonic, Sfântul Iosif l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie Decapolitul și l-a luat alături de sine misionar împotriva eresului iconoclast.

Mergând ei în Bizanț, locuiau la biserica Sfinților Mucenici Serghie și Vah și se oboseau prin aspra viață.

'Și se osteneau amândoi cu dinadinsul, învățând pe cei binecredincioși să se ferească de vătămarea ereticilor, să nu se tulbure nici să se îndoiască de dogmele dreptei credințe, ci să fie tari în mărturisirea adevărului'. (Viețile Sfinților)

În urma morții Sfântului Grigorie, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în afara cetății. Acolo sălășluindu-se, a zidit o biserică în numele Sfântului Ierarh Nicolae și a adus acolo moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și ale ucenicului acestuia, Ioan. A întemeiat în acel loc o mănăstire, prin venirea multor frați, unde totdeauna se afla mulțime de oameni duhovnicești și mireni, venită să-i asculte învățăturile cele insuflate de Dumnezeu; pentru că darul Sfântului Duh izvora ca un râu din gura lui.

Tot aici a început să scrie cântări bisericești și pesne de canoane, împodobind praznicele multor sfinți. Dar mai ales pe Maica Domnului a cinstit-o cu multe canoane, asemenea și pe Sfântul Ierarh Nicolae, și a umplut Sfânta Biserică de cântările lui atât de frumoase.

În timpul persecuțiilor suferite de iconoduli (cinstitori de icoane), Sfântul Iosif a îndurat grele suferințe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Creta, apoi în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă decât după moartea împăratului Teofil (829-842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora - aceasta, încetând prigoana, a reașezat credința ortodoxă în toate drepturile ei.

Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, s-a săvârșit în anul 883, în a patra zi a lunii aprilie, în Săptămâna luminată a Învierii lui Hristos, în noaptea Miercurii luminate, spre Joia cea luminată. (sursa: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)