La începutul anilor 1960, o comisie înființată de secretarul american al sănătății Luther L. Terry pentru studierea efectelor țigaretelor asupra sănătății a stabilit o legătură între fumat și boli. Drept răspuns, Congresul a aprobat Legea federală privind publicitatea și etichetarea țigaretelor (FCLAA) din 1965, cerând tuturor producătorilor de țigarete să includă o avertizare privind pericolele fumatului pe toate pachetele de țigarete, potrivit https://www.byrdcenter.org/ și https://firstamendment.mtsu.edu.

La 6 februarie 1969, proiectul legii a fost trimis spre dezbatere Camerei Reprezentaților, care a dat undă verde spre aprobare la 18 iunie același an, conform https://www.congress.gov/. În 12 decembrie 1969, legea a trecut de votul Senatului american, indică site-ul Congresului SUA.

Sursa foto: npr.org 

În urma aprobării Legii Sănătății Publice privind Fumatul de Congresul SUA, a urmat procedura de semnare a legii de președintele în exercițiu, respectiv Richard Nixon, la 1 aprilie 1970, sub titulatura ''Public Law No. 91-222 (04/01/1970)'', potrivit https://www.congress.gov/.

Demersul juridic a reprezentat o amendare a FCLAA printr-un mesaj sever pe toate pachetele de țigarete și prin interzicerea publicității la țigarete la televiziune și la radio, începând cu ianuarie 1971. La începutul anului 1972, producătorii de țigarete au fost obligați să includă același avertisment și în reclamele lor din ziare, reviste și de pe panourile publicitare.

Sursa foto: npr.org 

Constituționalitatea Legii Sănătății Publice privind Fumatul a fost pusă în discuție în speța dintre Capital Broadcasting Company versus Mitchell în anul 1971. Șase companii de radio au susținut că secțiunea 6 din lege - interzicerea publicității la televiziune și la radio - încalcă dreptul la libertatea de exprimare conform Primului Amendament. O Curte federală a dat un verdict negativ, notând faptul că ''publicitatea pentru produse este mai puțin vehement protejată față de alte forme de exprimare''. La apelul formulat, Curtea Supremă a SUA a respins revizuirea deciziei pronunțate anterior în această speță.

Anterior, Curtea a stabilit că publicitatea pentru produse reprezentând promovare comercială clară nu este protejată de Primul Amendament al Constituției Federale. La jumătatea anilor 1970, totuși, Curtea din statul Virginia în speța Consiliul Farmaciștilor versus Consiliul Consumatorilor Cetățenilor din Virginia, respectiv în anul 1976, a început să stabilească mai multă protecție pentru discursul comercial. Această poziție a fost confirmată în alte decizii ulterioare. Curtea nu s-a pronunțat în mod direct asupra constituționalității Legii Sănătății Publice privind Fumatul din anul 1972, când decizia sa din speța Capital Broadcasting Co. versus Kleindienst a confirmat în mod sumar hotărârile instanțelor inferioare.

În anul 1984, Congresul SUA a amendat din nou legea din 1970, fiind vorba despre prevederea legală ''Public Law 98-474'' (''Comprehensive Smoking Education Act of 1984) din 12 octombrie 1984, semnată în lege federală de președintele american Ronald Reagan, prin care se cerea includerea unor avertismente mai clare, specifice, în număr de patru, pe pachetele de țigări și care trebuiau imprimate obligatoriu la un anumit interval de timp, respectiv la fiecare trei luni de zile, potrivit https://uscode.house.gov/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: nihrecord.nih.gov