Ortodoxe
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia
Duminica întâi din Post

Greco-catolice
Duminica 1 din Post. Sf. 40 m. din lacul Sebaste

Romano-catolice
Duminica 1 din Postul Mare
Ss. Francisca Romana, călug.; Dominic Savio; 40 de soldați, m.


Sfinții 40 de mucenici, pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 9 martie, erau ostași și făceau parte dintr-un corp de armată staționat în Sevastia, din provincia Armenia Inferior.

'Erau în ceata lui Agricolae, în părțile Capadociei, niște ostași, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostășească și aveau dreapta credință în Hristos Dumnezeu, fiind bărbați tari și nebiruiți în războaie, iar în dumnezeieștile Scripturi foarte iscusiți'. (Viețile Sfinților)

Sfinții Mucenici au suferit moarte martirică în timpul împăratului Liciniu (308-324).

Au fost îndemnați de comandantul lor să aducă jertfe și să se închine zeilor romani și așa cum și-au arătat vitejia și curajul în războaie, cu același cuget și determinare să se supună legilor imperiale și să jertfească idolilor.

Militarii, răspunzând mai marelui lor, au spus: 'Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie și am biruit pe vrăjmași, precum singur mărturisești, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte și vom birui a ta răutate și al tău vicleșug'. ('Viețile Sfinților')

Sfinții nu s-au lăsat însă înduplecați nici de cuvintele înșelătoare și nici de îngrozirile comandantului, mărturisind cu tărie credința în Hristos, rugându-se spre a fi și mai mult întăriți de Dumnezeu pentru a putea suferi chinurile, rămânând uniți.

Auzind ei hotărârea de condamnare la moarte prin înghețare, îmbărbătându-se unul pe altul, s-au sfătuit în ce loc doresc să li se așeze cinstitele moaște după ce vor lua cununa muceniciei.

La îndemnul celor mai viteji dintre ei, Meletie, 'ostașul lui Hristos', împreună cu alți doi, a scris o scrisoare de mărturisire și de îndemnare către frații lor de acasă. Scrisoarea s-a păstrat până astăzi sub numele de 'Testamentul Sfinților 40 de martiri ai lui Hristos, care s-au săvârșit în Sevastia'.

Guvernatorul provinciei împreună cu comandantul au decis ca toți cei patruzeci de ostași să fie duși legați la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei, căci era iarnă, ger cumplit și vânt mare. Mărturisitorii au fost dezbrăcați și aruncați în mijlocul apei, iar la marginea lacului era ridicată o baie, pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi să se plece la închinarea la idoli, să iasă din apă și să se încălzească în acea baie caldă.

Lăsându-se noaptea, frigul s-a întărit și mai mult, iar trupurile sfinților înghețau de ger. Atunci unul dintre ei, neputând să mai rabde, s-a despărțit din acea sfântă ceată și a alergat la baie. Dar când și-a atins piciorul de pragul acelei băi calde, îndată a căzut mort.

Văzându-l pe fugar, sfinții aflați în mijlocul apei se rugau: 'Acum Același ești, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său; Cel ce ai ajutat lui Iosif și l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne și minuni în Egipt împotriva lui Faraon și a poporului său și a despărțit marea și pe poporul Tău l-a scos în pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinții Tăi Apostoli, ascultă-ne și pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei și ni s-au udat picioarele în sângele nostru; ușurează-ne de sarcină și alinează iuțimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit, strigând către Tine'. (Viețile Sfinților)

După miezul nopții a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca în vremea secerișului, care a izgonit gerul, iar gheața a topit-o și a încălzit apa. Iar ostașii cei ce erau puși de pază erau cuprinși de somn, numai comandantul închisorii nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, se gândea cum cel ce scăpase la baie s-a topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.

Atunci acesta a deșteptat străjerii și, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în apă, strigând cu mare glas că și el este creștin, împlinind astfel numărul cel dintâi.

Pentru că în zori au fost scoși vii din lac, s-a poruncit o execuție cumplită, să le fie zdrobite fluierele picioarelor și să fie lăsați să-și dea sufletele, toți martirii au trecut astfel la Domnul. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an', Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)