Ortodoxe
Sf. Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj;
Sf. Ier. Mărturisitori Teofilact, episcopul Nicomidiei

Greco-catolice
Sf. ep. Teofilact al Nicomediei; Sf. Teodor

Romano-catolice
Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călug.


Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction este prăznuit în data de 8 martie pentru prima dată de la canonizare.

Sfântul Liviu s-a născut în 16 mai 1898, în Cristian, județul Brașov. A studiat teologia la Sibiu și Cernăuți, iar în 1927 a fost hirotonit preot. A fost profesor și rector al Academiei Teologice din Cluj, fiind cunoscut pentru o viață sfântă, dedicată lui Dumnezeu.

În 1958, sub ascultarea episcopului Teofil Herineanu, a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor și adulților care l-a adus în atenția Securității.

A fost arestat în 1958, suferind torturi fizice și psihice. În 1959, Liviu-Galaction a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru 'uneltire contra ordinii sociale'. A fost încarcerat în penitenciarele Aiud și Gherla.

În data de 8 martie 1961, a trecut la cele veșnice, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, fiind înmormântat în groapa comună a martirilor de la Aiud. Cu prilejul Anului Centenar al Patriarhiei Române, Sfântul Liviu a fost canonizat alături de alți 15 sfinți români din secolul XX.


* Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 8 martie.

În timpul ereziei iconoclaste (împotriva icoanelor), Teofilact a mers din părțile Răsăritului la Constantinopol și acolo l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Sfântul Tarasie, marele luminător al Bisericii, care era încă mirean, demnitar și sfetnic de taină al împăratului.

Sfântul Tarasie, după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), în timpul împăratului Constantin, fiul său (741-775), și al împărătesei Irina, a devenit patriarh al Constantinopolului și în această calitate a convocat ultimul dintre cele șapte sinoade ecumenice (787).

Cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, ținut la Niceea, a condamnat iconoclasmul ca erezie și a restabilit cultul sfintelor icoane.

În urma ridicării în treapta de patriarh a Sfântului Tarasie, Sfântul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a intrat în viața monahală, fiind trimis de patriarh la o mănăstire aflată în apropierea Mării Negre.

Mai târziu, Sfântul Teofilact a fost hirotonit episcop al Nicomidiei.

În timpul împăratului Leon Armeanul (813-820), atunci când mișcarea iconoclastă a avut o revenire, Sfântul Teofilact a fost exilat. A trăit în exil până la sfârșitul vieții pământești, într-o veche localitate, Strovilon, de pe țărmul turcesc al Mării Negre.

'Și acolo, mărturisitorul lui Hristos și ajutătorul cel mare al dreptei credințe, și-a petrecut cealaltă vreme a vieții sale în strâmtorare și mare chinuire și s-a mutat către Domnul'. (Viețile Sfinților)

În timpul împărătesei Teodora (842-856), trupul Sfântului Teofilact a fost adus în Nicomidia și așezat în biserica ctitorită de el. (surse: https://basilica.ro; https://doxologia.ro; Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)