Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Teodot, episcopul Chiriniei; Sf. Mc. Ishie
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Greco-catolice
Duminica 36 dR. Sf. ep. m. Teodot al Cirenei

Romano-catolice
Duminica a 8-a de peste an
Sf. Angela a Crucii, călug.


Sfântul Sfințit Mucenic Teodot este pomenit în calendarul creștin ortodox la 2 martie.

Sfântul Teodot a trăit în timpul împăratului roman Liciniu (308-324), persecutor al creștinilor. Născut din părinți creștini, Sfântul Teodot a avut parte de o educație desăvârșită.

'El, din tinerețe deprinzându-se cu înțelepciune și fapte bune, a mers în insula Ciprului, unde învăța pe elini să lase rătăcirea și înșelăciunea idolească, și să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Apoi pe mulți întorcându-i, prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, de la necurăția păgânească, i-a povățuit la calea mântuirii. Pentru aceea a fost ales episcop în cetatea Cirenei a Ciprului'. (Viețile Sfinților)

'Atunci era prigonire mare împotriva creștinilor, împărățind păgânul Liciniu (308-324), iar în Cipru era ighemon Savin. Dorind sfântul să fie muncit pentru Hristos, se certa cu îndrăzneală cu elinii, mustrând rătăcirea lor și propovăduind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Auzind de aceasta, guvernatorul Savin a poruncit să fie prins. Înștiințându-se, Sfântul Teodot n-a așteptat să vină după dânsul, ci îndată s-a dus singur la stăpânitor și, stând înaintea lui, i-a zis: 'Iată cel pe care îl cauți, eu sunt! Nu m-am ascuns de tine, nici nu sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Căci adevărul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arăta, adică pe Hristos, Dumnezeul meu, să-L propovăduiesc; iar necurăția și neputința păgânătății voastre s-o vădesc'. (Viețile Sfinților)

Spunea Sfântul Teodot că ei, persecutorii, sunt înspăimântați de vreme ce pentru un creștin s-a tulburat toată cetatea și oastea: 'Pentru că se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos și se sârguiesc ca nu cumva, scăpând din mâinile voastre ale muncitorilor, să ridice asupra lor mai mare război și să biruiască neputința lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, având nădejdea cea deșartă spre dânșii'. (Viețile Sfinților)

Pentru că îl mărturisea pe Hristos fără încetare în fața guvernatorului, a fost chinuit cu cruzime, până și piroane i s-au bătut în picioare, și așa, cu piroanele în picioare, alerga Sfântul, fiind silit de ostași pe drum.

Mulți din cei care au văzut răbdare Sfântului Teodot au crezut în Hristos.

Aflând de întoarcerea oamenilor, guvernatorul a poruncit ca Sfântul Teodot să fie aruncat iarăși în temniță, să nu înșele, spunea el, poporul cu fermecătoarele lui învățături.

Sfântul Teodot a rămas în închisoare până în anul 313, an în care împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, act prin care toți creștinii întemnițați și-au recăpătat libertatea. Liber, Sfântul Teodot și-a reocupat scaunul episcopal și după încă doi ani de slujire a adormit întru Domnul. Și a luat îndoită cunună, a arhieriei și a muceniciei, din mâna Lui Iisus Hristos, Care încununează pe nevoitorii Săi cu slavă veșnică. (sursa: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)