Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mc. Avramie

Greco-catolice
Sf. cuv. Isidor Pelusiotul.

Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.


Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 4 februarie.

S-a născut în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450).

Cuviosul Isidor era egiptean și era rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil și Sfântul Chiril. A primit o educație solidă, atât în domeniile profane - filosofia, retorica -, cât și în cele duhovnicești.

Alegând încă de tânăr viața monahală, Sfântul Isidor a fost bărbat desăvârșit, preot și egumen, cu viața și cu înțelepciunea slăvit și cinstit de toți.

'Despre el vorbește Evagrie, istoricul bisericesc, când zice: 'Împărățind Teodosie, Isidor Pelusiotul era în mare cinste, de a cărui slavă ieșită din lucrurile și cuvintele lui se auzise departe și era lăudat de gurile tuturor. Acesta și-a obosit trupul cu ostenelile atât de mult, încât vedeau toți că are viață îngerească. Trăind în chipul vieții monahicești și al gândirii de Dumnezeu, era totdeauna și înaintea tuturor pildă, spre a fi urmat; el a scris multe cuvinte foarte folositoare''. (Viețile Sfinților)

Viața îmbunătățită a Sfântului Isidor și lucrarea sa sunt cunoscute, căci 'multe lucrări, pline de mult folos sunt scrise de dânsul, dar mai ales epistolele lui către diferite persoane - pline de dumnezeiescul har și de omeneasca înțelepciune, aproape zece mii -, în care tălmăcește toată dumnezeiasca Scriptură și îndreaptă obiceiurile tuturor oamenilor'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Isidor a fost puternic luptător împotriva ereticilor, gata să moară pentru dreapta credință.

A fost un mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur și în același timp apărător al său. Când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit pe nedrept de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, Sfântul Isidor i-a scris arhiepiscopului Alexandriei, Teofil, și împăratului Arcadie, pe care l-a sfătuit să pună capăt intrigilor urzite împotriva Sfântului Ioan.

După moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul, care a urmat după Teofil, să scrie numele Sfântului Ioan în dipticele bisericești, ca al unui sfânt mărturisitor, ce a pătimit pentru adevăr multe răutăți de la oameni.

A scris și împăratului Teodosie, învățându-l să se îngrijească de pacea bisericească, și l-a îndemnat să convoace la Efes cel de-al treilea Sinod Ecumenic (431). (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)