La 2 februarie este sărbătorită în România și de către alte popoare europene Ziua ursului, și în aceeași zi, în mai multe zone din Statele Unite ale Americii și Canada, este sărbătorită Ziua marmotei. Ambele evenimente au în comun elementul de predicție a vremii pentru următoarea perioadă.

Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populațiile nordice care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii și reapare primăvara, se arată în lucrarea 'Sărbători și obiceiuri românești', autor Ion Ghinoiu (Editura Elion, 2002). 'Schimbarea anotimpurilor indicată de urs prin dispariție iarna și apariție bruscă primăvara a reprezentat probabil motivul pentru care acesta se numără printre animalele-oracol, de prevedere și orientare în timp', conform lucrării menționate.

De Ziua ursului, la Stretenie și de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creștin, se spune că ursul iese din bârlog și își privește umbra. Conform tradiției, el își privește umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceață și nu-și vede umbra, își dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu, bea o gură de apă și își vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare și își vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârșitul iernii, așa cum și Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.

Ursul a intrat în mitologia popoarelor încă din paleolitic. La vechii greci, ursul era asociat oarecum cu zeița Artemis, divinitate a lunii și vegetației, vestalele ei fiind îmbrăcate cu blană de urs. Nimfa Calisto și fiul ei au fost transformați de Hera în constelațiile ursului, respectiv Ursa Mare și Ursa Mică. La celți, ursul era simbolul și emblema clasei războinicilor. Unii istorici consideră că numele zeului Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) - considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic, Marele Reformator al religiei geto-dacilor - ar deriva din cuvântul Zalmos, care înseamnă ''piele de urs'', deoarece atunci când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.

Conform legendelor populare, Moș Martin ar fi fost, în vremuri imemoriale, un om obișnuit, morar sau păstor în satul său, indică lucrarea 'Sărbători și obiceiuri românești' (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002). Ziua ursului, cunoscută și ca Martinul cel Mare, este la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnă, sau Sân-Martinii. În credința populară, puterea acestui animal este transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, prin îndeplinirea a diferite obiceiuri și practici magice.

Grădina Zoologică din Târgu Mureș a organizat, între 1 și 4 februarie 2024, evenimentul intitulat 'Zilele Ursului', menit să aducă în prim-plan tradițiile legate de urs. În ziua de 2 februarie 2024 cei opt urși bruni de la Grădina Zoologică din Târgu Mureș nu și-au văzut umbra după ce au ieșit din bârlog, semn că, potrivit tradiției populare, primăvara este aproape.

Ziua Marmotei a evoluat de la un ritual străvechi adus în Statele Unite ale Americii de imigranții germani care s-au stabilit în statul Pennsylvania de astăzi. Potrivit legendei, dacă animalul își vede umbra, atunci iarna va mai dura încă șase săptămâni, iar dacă nu, atunci primăvara din acel an va fi una timpurie.

În prezent, în SUA, cea mai celebră marmotă care prezice vremea este Phil, din Pennsylvania, dar, tot în SUA, există marmote care fac previziuni meteorologice și în Ohio, Carolina de Nord, New York, Georgia, Tennessee, Wisconsin, Illinois, Maryland, Virginia de Vest și Michigan. Și în mai multe provincii din Canada sunt desemnate marmote care fac predicții asemănătoare.

Sărbătorirea Întâmpinării Domnului (Candlemas) a apărut în creștinism drept ziua în care credincioșii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuința în restul iernii. Credința populară ce implică și prezența unui animal în tradiții ar fi apărut în Germania, amintește site-ul www.timeanddate.com. Potrivit folclorului german, dacă bursucul (sau ariciul, conform altor surse) își vede umbra în ziua de Candlemas va urma o 'a doua iarnă sau încă șase săptămâni de vreme rea'. Germanii ar fi dus această tradiție în Statele Unite ale Americii, în regiunea de astăzi Germany din Pennsylvania. Cum acolo nu trăiau bursuci, a fost ales un alt animal care hibernează. Astfel, s-a ajuns la Ziua marmotei, conform site-ului www.groundhog.org.

Prima celebrare oficială a Zilei Marmotei (Groundhog Day) a avut loc în 1886, în Punxsutawney (orășel din vestul statului Pennsylvania, SUA), Ziua marmotei rămânând consemnată în ziarul local. Cea mai faimoasă marmotă din lume, Phil, prezice când se va încheia iarna: în cazul în care nu își va vedea umbra, primăvara începe să se instaleze, spune tradiția.

Marmota, așteptată în fiecare an de sute de oameni pentru a afla previziunile meteorologice, se trezește în dimineața zilei de 2 februarie asaltată de camerele de luat vederi și de reflectoare, pe fondul uralelor și aplauzelor. Membrii unui grup care a jurat să susțină marea tradiție a Zilei marmotei, și care, cu această ocazie, poartă frac, cămăși albe, cu joben și papion, îl trezesc pe Phil și anunță predicția sa. Groundhog Club joacă un rol important în organizarea acestei zile, în timpul anului membrii clubului ocupându-se de îngrijirea marmotei.

Groundhog Day a devenit o sărbătoare populară în multe orașe din SUA. Manifestările ocazionate de această sărbătoare au luat amploare din 1966, când au început să fie transmise în direct la televiziune. Filmul 'Groundhog Day', din 1993, ce îl are ca protagonist pe actorul Bill Murray, a făcut orașul american Punxsutawney celebru în întreaga lume.

În dimineața zilei de 2 februarie 2024, celebra marmotă Punxsutawney Phil din Pennsylvania a ieșit din vizuina sa și nu și-a văzut umbra, semn că, potrivit legendei, primăvara urma să sosească mai devreme. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)