Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Clement, episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic

Greco-catolice
Sf. m. Clement din Ancira; Sf. m. Agatanghel

Romano-catolice
Ss. Emerențiana, fc. m.; Ildefons, ep.


Sfântul Sfințit Mucenic Clement și Sfântul Mucenic Agatanghel sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă în ziua de 23 ianuarie.

Sfântul Clement s-a născut în jurul anului 250, în timpul împăratului Valerian (253-259), în Ancira (astăzi Ankara), aflată în ținutul Galatei, regiune antică a Asiei Mici, situată între Capadocia, Pont și Bitinia.

Tatăl Sfântului Clement era închinător la idoli și a murit la scurt timp după nașterea sa. Mama sa, Sofia, era creștină, hrănindu-l pe el mai mult cu dreapta credință, decât cu laptele. L-a adus la Hristos, luminându-l cu Sfântul Botez și i-a dat numele Clement, care, în limba greacă, înseamnă 'mlădiță de vie'.

La vârsta de 12 ani a rămas orfan și de mamă. A fost luat spre creștere de o prietenă a mamei sale, cu numele tot Sofia. Împreună cu mama sa adoptivă, Sfântul Clement strângea în casa acesteia copii săraci și abandonați, pe care îi hrăneau, îi îmbrăcau și le dădeau educație.

Pentru covârșitoarea lui înțelepciune, și după doi ani de când urcase prima treaptă clericală, Sfântul Clement a fost hirotonit episcop al cetății sale natale, la vârsta de 20 de ani.

În vremea persecuțiilor împotriva creștinilor a suferit chinuri mari și o lungă perioadă de timp a fost întemnițat și supus unor suferințe de neînchipuit pentru a se lepăda de credința sa în Hristos.

'De la zidirea lumii, pe toți cei ce pentru Dumnezeu au pătimit chinuri, ori în ce fel de chin, prin foc, prin fier, prin pietre, prin lemne și cei ce cu fiarele s-au luptat și prin închisori mult timp s-au chinuit și prin diferite feluri de morți, în pământ, în apă și în văzduh s-au sfârșit, și cei ce au fost pierduți de ger și de arșiță mare, și ori cu ce alte chinuri și pedepsiri s-au lipsit de viață, pe toți aceia i-au întrecut Sfântul Clement împreună cu Sfântul Agatanghel, prin pătimirile lor cele multe', spune istoricul bisericesc grec Nichifor Callist.

Pentru că toți cei ce erau atunci stăpânitori îl trimiteau pe Sfântul Clement de la unul la altul, ca pe o minune nemaivăzută; căci, 28 de ani a fost reținut și chinuit cumplit în multe și diferite feluri, a rămas nebiruit și nemișcat, cu Agatanghel ucenicul său, întărindu-l Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos.

Când era în temniță veneau la dânsul în toate zilele credincioșii, aducând la Sfântul Botez și pe alții. Se făcuse închisoarea ca o biserică în care se înălțau laude lui Dumnezeu, lucru pe care văzându-l străjerii, au spus stăpânitorului. Într-o noapte, venind ostașii au prins toată mulțimea credincioșilor care se adunaseră la Sfântul Clement, i-au scos afară din cetate, ca pe oi la junghiere; apoi întreba pe fiecare mai înainte la tăiere: 'Te vei lepăda de Hristos, ca să rămâi viu?'.

Nu era însă nici unul care să se înfricoșeze de moarte; au fost tăiați atunci pentru Hristos o mulțime de bărbați, femei și copii, afară numai de un tânăr, care a scăpat din mâinile celor ce-i tăiau, nu temându-se de moarte, dar voind să pătimească mai mari chinuri pentru adevăratul Dumnezeu. Numele tânărului acestuia era Agatanghel.

A fost ucis în mari chinuri și cu sabia i-a fost tăiat sfântul său cap.

Sfântul Clement a fost omorât în afara temniței, căci a fost scos în taină de creștini pentru săvârșirea Sfintei Liturghii acolo unde aveau atunci biserică, într-o peșteră.

'Deci, lovindu-l ostașul, a căzut capul Sfântului sfințit Mucenic Clement pe dumnezeiescul prestol și peste darurile cele puse înainte, apoi s-a roșit cu sângele lui jertfa cea fără de sânge și tot Sfântul Altar. Iar poporul credincios era într-o mare frică și spaimă, însă nu pentru dânșii, ci pentru păstorirea lor aveau jale și, ridicându-și glasurile, se tânguiau. Ighemonul a ieșit îndată afară, nefăcând poporului nici un rău, numai pe doi clerici i-a tăiat în altar cu Sfântul Clement, iar numele lor sunt: Hristofor și Hariton, diaconii. Atunci fericita Sofia luând cinstitul trup al iubitului său, care-i era fiu cu numele, iar cu fapta duhovnicesc părinte și păstor, l-a îngrijit cu lacrimi și cu bucurie. Deci plângea că s-a lipsit de el pe pământ și se bucura că, săvârșindu-și pătimirea, a trecut la Hristos Domnul'. (Viețile Sfinților)

Apoi, Sofia l-a îngropat, împreună cu amândoi diaconii, aproape de mormântul Sfântului Mucenic Agatanghel, în biserica din peșteră, în ziua de 23 ianuarie. (sursa: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)