Fabricarea de decoraţiuni pentru pomul de Crăciun din mărgele de sticlă suflată are o tradiţie de peste 100 de ani în Cehia. Considerat ca un element cultural cheie al regiunilor Munţilor Giant şi Jizera din Boemia de Nord, unde mărgele de sticlă suflată au fost produse încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, meşteşugul tradiţional este specializat şi complex din punct de vedere tehnic. În 2020, fabricarea manuală de decoraţiuni pentru pomul de Crăciun din mărgele de sticlă suflată a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO.

Producţia de decoraţiuni din mărgele de sticlă suflată implică în proces suflarea unui tub de sticlă încălzit introdus într-o matriţă de alamă sub forma unui şirag de mărgele numit ''klaustschata'', care apoi sunt argintate, colorate şi decorate manual. Şiragul de mărgele este apoi tăiat în mărgele mai scurte sau individuale, care sunt filetate pe fire, dând naştere unor ornamente de mai multe forme, arată https://ich.unesco.org/.

Condiţiile de trai din regiunea muntoasă erau grele în trecut, oamenii supravieţuind doar din agricultură. Se spune că un localnic a învăţat cum să fabrice mărgele de sticlă suflată şi a transmis mai departe metodele stăpânite. De-a lungul anilor, meşteşugul s-a răspândit, astfel că aproape toate familiile din zonă au ajuns să fie implicate în activitatea de producţie. Unii erau suflători în sticlă, alţii se ocupau cu argintarea, alţii tăiau sau coseau şiragurile de mărgele. La origini, şiragurile erau folosite doar pentru bijuterii, dar odată cu diversificarea decoraţiunilor pentru bradul de Crăciun, sticlarii au adăugat o nouă utilizare pentru şiragurile lor micuţe. Au început să creeze ornamente de Crăciun, punând mărgele pe fire subţiri pentru a face modele în miniatură ale lucrurilor pe care le vedeau în jurul lor. Astfel, sticlarii au ajuns că prelucreze coşuri de mărgele, evantaie, ibrice, avioane, locomotive, cărucioare sau păianjeni şi, desigur, stele, pentru perioada sărbătorilor. Întreaga producţie, adică suflarea mărgelelor în matriţe, acoperirea cu argint, colorarea, tăierea şi asamblarea decoraţiunilor, se face şi astăzi manual, explică şi site-ul https://www.krkonose.eu/en/rautis.

Meşteşugul s-a transmis între generaţii. Micile ateliere de producţie au fost şi ele purtătoare ale tradiţiei, dar doar unul a supravieţuit epocii în care economia socialistă era în transformare, notează site-ul UNESCO. Atelierul familiei Kulhavy a reuşit să continue să lucreze cu producătorii autohtoni de mărgele pentru a proteja tradiţia. Instituţiile de învăţământ cultural, în special muzeele, participă în prezent la transmiterea cunoştinţelor asociate prin organizarea de ateliere.

Şiragurile din mărgele de sticlă suflată erau adesea folosite şi la porturile populare, pe coroniţe şi la confecţionarea broderiei, amintesc specialiştii care au participat la documentarul realizat pentru nominalizarea meşteşugului în Patrimoniul imaterial UNESCO.

Maşina de suflat sticlă, folosită în prezent, nu este foarte diferită de cele originale folosite în secolul al XIX-lea. Singura diferenţă este că funcţionează cu un alt tip de combustibil - explică naratoarea documentarului. "În trecut, fiecare familie care fabrica şiraguri de sticlă păstra secretă formula proprie de argintare. În zilele noastre, folosesc soluţii care sunt mai prietenoase cu mediul.", a mai explicat ea.

Crearea unor ornamente de Crăciun ca acestea apare menţionată şi în poveştile populare despre Krakonos, un legendar conducător al munţilor Krkonose, menţionează https://ich.unesco.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.stoklasa.ro