Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei; Sf. Mc. Antia şi Suzana; Sf. Cuv. Pavel din Latro
Duminica a 24-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 28 dR. Sf. ep. m. Elefterie

Romano-catolice
Duminica a 3-a din Advent
Sf. Virginia, văduvă


Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 15 decembrie.

Sfântul Elefterie s-a născut la Roma, în vremea împăratului roman Hadrian (117-138), părinţii săi făceau parte din marea aristocraţie. Mama sa, Antia, a fost botezată de Sfântul Apostol Pavel şi i-a asigurat fiului său o educaţie creştină desăvârşită.

La 15 ani, Sfântul Elefterie a urcat prima treaptă clericală, fiind hirotonit diacon, iar la 18 ani a fost hirotonit preot. La 20 de ani, Sfântul a fost ales episcop al Iliricului.

"Să nu se mire cineva că l-a făcut episcop aşa de tânăr, căci arhiepiscopul a văzut în acest tânăr mari fapte bune, fiind atât de înţelept şi de cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credinţă, cu învăţătura lui, pe cei ce se întâmplau a vorbi cu dânsul". (Vieţile Sfinţilor)

Datorită vieţii şi a cuvântului său, Sfântul Elefterie a adus mulţime de popor la credinţa în Hristos. Acest fapt îi va aduce însă prigoniri din partea autorităţilor romane. Din ordinul împăratului Hadrian, trebuia să fie adus la Roma.

Era atât de blând şi de frumos chipul Sfântului Elefterie, iar cuvintele sale atât de calde şi de convingătoare încât numai câteva clipe au fost suficiente pentru a-l îmblânzi pe fiorosul comandant al gărzilor trimise să-l aresteze, atunci când acesta a intrat în biserica în care ierarhul Elefterie cuvânta.

Până la urmă, Sfântul Elefterie a ajuns la Roma din voia sa, urmat de comandant, pe numele său Felix, care a primit botezul creştin pe drum.

Ajuns în faţa împăratului, i s-a propus să apostazieze de la credinţa creştină, altfel va fi supus la chinuri nesuferite.

Răspunsul Sfântului Elefterie a fost clar şi hotărât: "Eu mă lipesc de Domnul meu şi sunt unit pururea cu El şi Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile şi darurile tale pe care mi le făgăduieşti, cum şi muncile şi caznele cele înfricoşate şi cumplite cu care ne îngrozeşti, le socotesc ca pe nişte jucării şi săgeţi de copii; căci eu m-am lepădat de lume şi m-am răstignit, ca învăţătorul meu Pavel şi moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă şi veselie". (Vieţile Sfinţilor)

I s-au pregătit chinuri ucigătoare, dar prin darul lui Dumnezeu a rămas nevătămat.

Iar Sfântul umplându-se de o bucurie fără seamăn zicea: "Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit de atâtea bunătăţi; căci cu mâna Ta cea tare m-ai învrednicit a răbda toate, pentru numele Tău cel sfânt. Deci, acum caută din cer şi vezi ce au făptuit asupra mea cei ce mă urăsc, izbăveşte sufletul meu de înţepăturile lor şi de bărbaţii sângelui mă păzeşte, ca un bun, ca să Te cunoască toţi pe Tine unul Dumnezeu, până la toate marginile pământului". (Vieţile Sfinţilor)

Rugându-se pentru cei care îl chinuiau, Sfântul Elefterie spunea: "Atinge-te de inimile lor o! Stăpâne, cela ce eşti bogat întru milă, iar numele Tău cel sfânt fă-L lor cunoscut şi adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu şi să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine eşti cuvântat în veci. Amin". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru rugăciunea sa, a fost luminat şi întors la credinţă guvernatorul oraşului, Coremon, care mai înainte primise credinţa în Hristos, învăţat fiind de Felix, dar fiind prieten al împăratului, pentru slava vremelnică, s-a arătat dispus să-l tortureze pe Sfântul Elefterie ca ori să împlinească voia mai marelui său, ori să moară.

Şi schimbându-se mintea sa fulgerător de parcă nu era acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de împărat a zis: "Pentru ce se dă Elefterie cel fără de vină spre nişte munci ca acestea? Pentru care pricină se osândeşte spre o moarte cumplită ca aceasta?". (Vieţile Sfinţilor)

Lui Coremon, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i-a fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniţă a mers la un loc mai înalt aproape de cetate şi, prin faptele sale minunate, a convertit la creştinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins şi pentru că prin minune dumnezeiască, nici un chin la care a fost supus nu l-a vătămat, i-a fost tăiat capul. Aceeaşi moarte a primit şi mama sa, Antia, care a fost ucisă când se apleca să-i îmbrăţişeze trupul însângerat. (sursa: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)