Ortodoxe
Sfântul Ier. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni

Greco-catolice
Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul de la Mira Liciei

Romano-catolice
Sf. Nicolae, ep.


Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscop al Mirelor Lichiei, este sărbătorit de Biserică în ziua de 6 decembrie.

Sfântul Nicolae a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337).

S-a născut în cetatea Patara din Asia Mică. Părinţi săi erau de bun neam, drept credincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Pentru viaţa lor închinată lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine, această binecuvântată pereche a născut dumnezeiescul prunc, pe care l-a numit Nicolae, adică "biruitor de popor"; arătându-se cu adevărat biruitor al răutăţii.

După naştere, mama sa, Nona, nu a mai avut alt copil până la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind însăşi firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela.

Tânărul Nicolae "cel îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, arzând cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încât nu se vedea la dânsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci precum omul cel bătrân, dacă are obiceiul celor tineri, este luat în râs de toţi, tot aşa şi tânărul, dacă are năravul bărbatului celui bătrân, se cinsteşte de toţi cu mirare; pentru că sunt nepotrivite tinereţile pentru bătrâneţe, dar cinstite şi frumoase sunt bătrâneţile în tinereţe". (Vieţile Sfinţilor)

Iubind virtutea, viaţa curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, Nicolae a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).

Sfântul Ierarh Nicolae a fost întemniţat în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor decretate de împăraţii romani Diocleţian (284-305) şi Maximilian (286-305). În urma Edictului de la Milano din 313 dat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creştinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din cetatea Mirei.

A participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se puternic apărător al credinţei creştine împotriva ereziei ariene. Pentru cele două palme pe care Sfântul Nicolae i le-a dat ereticului Arie, împăratul Constantin a luat de la el omoforul şi Evanghelia pe care o ţinea în mâini. Le-a primit pe amândouă înapoi de la Hristos şi de la Maica Domnului, iar Sinodul Sfinţilor Părinţi a apărat dogma Sfintei Treimi şi a dat anatema asupra lui Arie.

"Despre dânsul povesteşte unul dintre istorici, că, aprinzându-se cu râvnă dumnezeiască ca al doilea Ilie, a îndrăznit în mijlocul soborului a ruşina pe Arie, nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta, lovindu-l pe Arie peste faţă. De acest lucru, s-au întristat Sfinţii Părinţi şi, pentru aceea a luat de la dânsul semnele cele arhiereşti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos şi Preabinecuvântata lui Maică, privind din înălţime la nevoinţele Sfântului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu îndrăzneală şi au lăudat râvna lui cea dumnezeiască". (Vieţile Sfinţilor)

"Întorcându-se Sfântul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aducând pace, binecuvântare şi învăţătură sănătoasă la toată mulţimea poporului, cu gura sa cea de miere izvorâtoare. Apoi pe turma cea nesănătoasă şi străină a tăiat-o din rădăcină şi pe ereticii cei împietriţi şi nesimţitori, care îmbătrâniseră în răutate, mustrându-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrător de pământ înţelept, care curăţă toate cele ce sunt pe arie şi în teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutură". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte trei bărbaţi învinuiţi pe nedrept. Când aceştia erau în închisoare au aflat că vor fi omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile pe care le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia.

Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

A păstorit dumnezeieşte poporul drept-măritor şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

"Lângă cinstitul lui trup adunându-se episcopi de prin toate cetăţile, în mulţime fără număr, l-au pus cu cinste în biserica cea sobornicească a mitropoliei Mirelor, în ziua a şasea a lunii decembrie". (sursă: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)