Problema irlandeză a reprezentat un episod important în istoria modernă a Regatului Unit, manifestându-se prin dispute politice foarte intense, dar şi prin conflicte violente în plan social.

Un moment deosebit de tensionat a avut loc la 10 iulie 1921, fiind cunoscut drept ''Duminica Însângerată'' sau ''Duminica Însângerată de la Belfast'', când protestanţii loialişti au atacat zonele catolicilor, incendiindu-le casele şi magazinele, ceea ce a generat lupta armată între forţele paramilitare republicane şi loialiste, conflicte de stradă puternice între catolici şi protestanţi. Confruntările s-au manifestat şi sub aspectul încleştărilor între forţele de poliţie şi cele republicane, grupuri de poliţişti au deschis focul la întâmplare asupra civililor catolici. În acea zi de duminică a lunii iulie au fost ucişi în confruntări 17 oameni, iar alţi 11 în săptămâna care a urmat. Peste 100 de persoane au fost rănite, 200 de case au fost distruse şi peste 1.000 de oameni au rămas fără locuinţe. Violenţele s-au manifestat chiar înainte de intrarea în vigoare a armistiţiului care avea să pună capăt războiului în mare parte din Irlanda, potrivit https://stairnaheireann.net şi https://www.theirishstory.com.

Sursa foto: ictu.ie 

În timpul războiului irlandez de independenţă, oraşul Belfast a cunoscut peste 500 de morţi în confruntările care au avut loc în perioada 1920-1922.

Conflictul între unioniştii protestanţii loialişti care doreau să rămână parte din Regatul Unit şi romano-catolicii care voiau ca provincia să facă parte din Irlanda a continuat şi după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu precădere într-o manifestare violentă între anii 1968-1998, această perioadă consemnând peste 3.600 de victime, conform www.nytimes.com şi www.britannica.com.

Pentru soluţionarea acestei probleme spinoase, Acordul politic de la Belfast a reprezentat un moment deosebit de important în reglementarea procesului de pace din Irlanda de Nord în anii 1990.

A fost semnat la 10 aprilie 1998, la Belfast, de premierul britanic Tony Blair, premierul irlandez Bertie Ahern, ministrul irlandez pentru afaceri externe David Andrews şi lidera Partidului Laburist din Marea Britanie Marjorie Mowlam, fiind rezultatul unor negocieri intense între părţi începute în iunie 1996, conform www.gov.uk şi www.britannica.com. Negocierile au fost purtate de un grup de reprezentanţi ai Irlandei, de liderii unor partide politice din Irlanda de Nord şi o echipă de negociatori a executivului britanic de la Londra.

Sursa foto: auswaertiges-amt.de 

Acordul, care include două documente politice interconectate, acoperea trei domenii: statutul şi sistemul de guvernământ din Irlanda de Nord în cadrul Regatului Unit, relaţia dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda şi relaţia dintre Republica Irlanda şi Marea Britanie. Au fost negociate chestiuni privind: conceptul de suveranitate, drepturile culturale şi civile, demilitarizarea şi renunţarea la armament, justiţia şi sistemul de ordine publică.

La 22 mai 1998, acordul a fost ratificat prin vot direct, în Irlanda cu 94,39% opţiuni favorabile, iar în Irlanda de Nord cu 71,1% voturi pentru.

Acordul de la Belfast a intrat în vigoare la 2 decembrie 1999 şi a reprezentat cadrul politic necesar pentru soluţionarea chestiunilor majore între părţile implicate şi a accentuat importanţa exercitării unor relaţii transfrontaliere coerente. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: irishcentral.com