Emir Kusturica, unul dintre cei mai prolifici şi mai premiaţi regizori ai ultimilor ani, s-a născut la 24 noiembrie 1954, la Sarajevo.

Considerat "ultimul mare liric al celei de-a şaptea arte", el combină visul cu realitatea, fantasticul cu cotidianul, iraţionalul cu raţionalul, cultivând gustul pentru bizar şi pentru simbolul luxuriant. Filmele sale sunt simbolistice, tratând fascinanta lume a ţiganilor, absurdul sau nunta în zonele Europei de Sud-Est, potrivit volumului "Dicţionar de cinema", Editura Univers Enciclopedic, 1997.

Emir Kusturica a urmat cursurile prestigioasei Academii de film FAMU din Praga (1978), potrivit imdb.com. În timpul studiilor, a fost premiat de mai multe ori pentru scurtmetrajele sale, între care amintim "Guernica" (1978), care a obţinut premiul I la Festivalul de Film al Studenţilor din Karlovy Vary.

După absolvire, a regizat câteva filme TV în oraşul său natal, Sarajevo. În colaborare cu scenaristul Abdulah Sidran, în 1981, a realizat debutul de succes al lungmetrajului "Do you Remember Dolly Bell?" (1981), care a câştigat Leul de Argint la Festivalul de Film de la Veneţia.

În timpul studenţiei, în anul doi, a regizat filmul "When Father Was Away On Business" (1985), pentru care a primit un Palm d'Or la festivalul de film de la Cannes şi a fost nominalizat în 1986 la categoria cel mai bun film străin pentru premiile Academiei Americane, potrivit imdb.com.

În 1989, Kusturica câştigă mai multe premii cu filmul "Time of the Gypsies", un film surprinzător şi incitant asupra culturii ţigăneşti. A câştigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes şi a fost nominalizat pentru Palm d'Or tot la Festivalul de Film de la Cannes; nominalizat în 1990 la Premiile Cesar pentru cel mai bun film străin.

Kusturica a continuat să regizeze filme de un impact imediat în următorii ani, printre care primul său film în limba engleză "Arizona Dream", în 1993, premiat cu Ursul de Argint la Festivalul de film de la Berlin, care i-a avut în distribuţie pe Johnny Depp, Jerry Lewis şi Faye Dunaway. A urmat pelicula "Underground", o comedie suprarealistă amară despre Balcani, având ca scenarist pe Dusan Kovacevic, premiată cu Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1995.

În 1998, a câştigat Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneţia pentru cel mai bun regizor, cu pelicula "Black Cat, White Cat", un film amuzant şi romantic, despre o şatră de ţigani de pe malurile Dunării.

În 2001, Kusturica a regizat "Super 8 Stories", un documentar de expresie tipic, plin de nuanţe şi simboluri ascunse. Au urmat filme precum "Life Is a Miracle" (2004), "Zavet" (2007), "Maradona by Kusturica" (2008), "Words with Gods" (2014), "On the Milky Road" (2016), documentarul "El Pepe, Una Vida Suprema" (2018).

În 2004, a primit premiul Educaţiei Naţionale la festivalul de la Cannes pentru filmul "Life Is a Miracle".

În septembrie 2009, Emir Kusturica a primit la Arad, premiul de excelenţă din partea organizatorilor Festivalului Internaţional de Film din România (Ro-IFF) drept recompensă pentru întreaga lui activitate artistică, premiul fiind simbolizat de o statuetă din sticlă sablată, reprezentând logo-ul festivalului.

În 2011 a fost preşedintele juriului secţiunii Un Certain Regard din cadrul Selecţiei oficiale a celei de-a 64-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes (11-22 mai 2011).

Marele regizor are şi o carte autobiografică intitulată "Where am I in this Story", apărută prima oară la Belgrad, în 2010, sub titlul "Death is an Unverified Rumour".

După decenii în care a susţinut concerte în faţa unor mulţimi în delir, în oraşe din toate colţurile lumii şi după ce muzica lui a contribuit la succesul răsunător al unor filme precum "Black Cat - White Cat", "Underground", "Life is a Miracle", "Promise Me This", "On The Milky Road", Emir Kusturica a pornit în 2022, în ultimul său turneu din carieră, informa site-ul salapalatului.ro. Astfel pe 8 noiembrie 2022, Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra au concertat, la Sala Palatului din Bucureşti în cadrul turneului de rămas bun "The Farewell Concert".

Disociaţi de orice înseamnă mainstream în lumea showbizului, Emir Kusturica şi The No Smoking Orchestra au fost un fenomen semnificativ al mişcării anti-globaliste şi un paradox unic al mediului din care au izvorât. Sunt mai faimoşi şi mai recunoscuţi pe scena internaţională decât în ţara lor.

Muzica lor este un "mix exploziv de sunete de tip nitroglicerină" care face imposibil pentru oricine să rămână pe scaunul său... indiferent unde ar fi locul respectiv. Emir Kusturica şi The No Smoking Orchestra sunt nomazi înnăscuţi, purtători de bucurie şi simboluri ale libertăţii, care este trăsătura intrinsecă a oricărui nomad.

Muzicienii sârbi şi-au continuat turneul de adio în Barcelona şi Paris. La finalul anului 2022, Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra s-au despărţit după ce împreună au scris istorie. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com