Programul ''Tărâmul Legendelor'', Land-of-Legends sau Sagobygden, pentru promovarea şi revitalizarea artei povestirii în regiunea Kronoberg (Suedia), a fost inclus în 2018 în Registrul de bune practici de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, potrivit https://ich.unesco.org/.

În Suedia, ca şi în alte părţi ale lumii, factori precum industrializarea, urbanizarea şi televiziunea sau reţelele sociale au dus la dispariţia locurilor tradiţionale de povestire şi a modurilor de transmitere a poveştilor. La sfârşitul anilor 1980, un număr de bibliotecari şi profesori din regiunea Kronoberg au organizat un eveniment care a implicat practicieni, entuziaşti şi experţi din diferite părţi ale Suediei pentru a discuta despre problemele existente atunci şi pentru a găsi soluţii posibile.

''A fost odată ca niciodată când folosirea povestirilor şi a legendelor era o metodă de a răspândi cunoaştere şi experienţe, iar arta povestirii era utilizată şi ca mijloc de divertisment. Aceste poveşti s-au transmis din vorbă în vorbă, dintr-o ţară în alta, de-au lungul secolelor'', spune Per Gustavsson, povestitor şi fondator al asociaţiei Storytelling Network of Kronoberg, la începutul unui documentar realizat în 2017, publicat pe site-ul UNESCO. În Suedia, ca oriunde în lume, locul povestirii a pierdut teren. Multe locuri tradiţionale pentru povestit şi modalităţile de transmitere au dispărut. Practica povestirii în colibe, a artizanilor, agricultorilor sau călătorilor a luat sfârşit, mai punctează povestitorul.

În sudul Suediei, în regiunea Kronoberg, se află în zilele noastre ''Tărâmul Legendelor''. Motivul pentru care acest loc se numeşte aşa este că din regiune provin unii dintre cei mai cunoscuţi şi distinşi povestitori. Aici, în noiembrie 1990, a fost creată asociaţia Storytelling Network of Kronoberg, cu scopul de a revitaliza tradiţia povestirii orale. Asociaţia a iniţiat programul Land-of-Legends, care organizează o serie de activităţi, inclusiv un festival de povestiri, tabere pentru adolescenţi din ţările nordice, activităţi în şcoli şi mediul academic, cursuri pentru viitorii profesori şi activităţi de remediere. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat contacte internaţionale şi mai multe aspecte ale programului au servit drept model pentru alte ţări, menţionează https://ich.unesco.org/.

Festivalul povestirii este locul de întâlnire al povestitorilor suedezi şi de peste hotare. A jucat un rol decisiv în mişcarea suedeză a artei povestirii. Pe lângă sesiunile de povestit, festivalul cuprinde şi ateliere, seminarii şi concerte de muzică legată de arta povestirii.

''De ce ne angajăm în păstrarea şi dezvoltarea artei povestirii? Esenţial, aceasta este o chestiune de democraţie. Încurajând copiii şi adolescenţii - precum şi adulţii - să spună poveşti, să-şi transmită gândurile şi ideile, contribuim la crearea viitorului. Societatea rămâne împreună prin poveşti. Arta povestirii este ca mortarul. Dacă luăm mortarul, construcţia societăţii se va prăbuşi. Aici, în Tărâmul Legendelor, adesea spunem legende legate de anumite locuri. Când afli lucruri despre locul natal, rămâi adânc înrădăcinat şi te simţi în siguranţă.'', a mai explicat Per Gustavsson.

Pe Tărâmul Legendelor se află şi Muzeul Sagomuseet, în orăşelul Ljungby. Muzeul Legendelor nu este un muzeu tradiţional, aici oamenii vin să asculte, să interacţioneze, să se distreze, să înveţe să devină povestitori, să-şi spună propriile poveşti de viaţă. Angajaţii muzeului folosesc, de asemenea, povestitul pentru a ajuta oamenii să facă faţă experienţelor dificile, colective sau personale. Spre exemplu, în 2005, o furtună devastatoare a lovit sudul Suediei, inclusiv Tărâmul Legendelor. Un număr mare de copaci s-a prăbuşit şi multe vieţi s-au schimbat radical. Atunci, asociaţia a lansat un apel: ''Vorbiţi, scrieţi şi desenaţi!''. Astfel, numeroasele răspunsuri au avut ca rezultat lansarea de cărţi, emisiuni la radio şi spectacole de povestire. Muzeul Legendelor ajunge prin reprezentaţii săi şi în şcoli, nu numai pentru a spune poveşti, dar de asemenea pentru a ajuta copiii să aibă curajul să-şi spună poveştile proprii.

Asociaţia şi membrii săi au documentat, de asemenea, tradiţia orală a povestirii şi au publicat aproximativ 25 de cărţi cu poveşti şi metode pedagogice.

Naratorul documentarului amintit mai punctează: Arta povestirii stimulează curiozitatea copiilor mici şi pune bazele dezvoltării limbajului. Totodată, povestitul este un instrument fantastic de comunicare cu oamenii care suferă de demenţă. Poveştile readuc amintiri şi inspiră conversaţia. Arta povestirii ne poate ajuta să depăşim barierele de limbă. Oamenii recunosc structura unei povestiri în altă limbă, întrucât multe poveşti sunt răspândite în toată lumea. De aceea, arta povestirii este şi un instrument pentru o integrare de succes. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: ich.unesco.org