Branko Lustig a fost un supravieţuitor al Holocaustului care a ajuns pe scena Oscarurilor pentru filmele "Lista lui Schindler" şi "Gladiatorul". Experienţele lui Branko Lustig, ca deţinut în lagărul de concentrare, au stat la baza documentării pentru "Lista lui Schindler" (1993), recompensat cu premiul pentru cel mai bun film de Academia Americană de Film.

Branko Lustig s-a născut la 10 iunie 1932, în Osijek, Regatul Iugoslaviei, într-o familie de evrei croaţi. În Al Doilea Război Mondial a fost închis timp de doi ani la Auschwitz şi Bergen-Belsen, potrivit biografiei prezentate pe https://www.hollywoodreporter.com/. Mare parte din familia lui a pierit în lagărele de concentrare, iar supravieţuirea lui s-a datorat, potrivit istorisirilor lui, unui ofiţer german care provenea tot din suburbia Osijek.

Lustig a petrecut mai bine de 50 de ani în industria filmului, pornind cu producţii locale realizate cu sprijinul statului, în Iugoslavia. Implicarea sa pe platourile de filmare ale producţiei ''Fiddler on the Roof'' (1971), regizată de Norman Jewison, i-a adus mai multe oportunităţi pe plan internaţional. Astfel, a fost asistent de regie în filmul premiat cu Oscar ''The Tin Drum'' (1979) al lui Volker Schlondorff şi apoi asistent de producţie pentru ''Sophie's Choice'' / ''Alegerea Sofiei'' (1982), regizat de Alan J. Pakula, un alt câştigător de Oscar, notează sursa citată.

La sfârşitul anilor '80, Lustig s-a mutat la Los Angeles, iar la scurt timp, l-a cunoscut pe Steven Spielberg, care avea să regizeze ''Schindler's List'' / ''Lista lui Schindler'', filmul care i-a adus primul său premiu Oscar pentru cel mai bun film.

''Numărul meu a fost A3317, sunt un supravieţuitor al Holocaustului. Este o cale lungă de la Auschwitz până la această scenă. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să ajung atât de departe. (...)'' - a mărturisit Branko Lustig pe scena ceremoniei de decernare a Oscarurilor, alături de echipa filmului.

''Lista lui Schindler'' i-a asigurat locul lui Lustig între cei mai influenţi producători de la Hollywood. După ce a produs ''The Peacemaker'' (1997), cu George Clooney şi Nicole Kidman, Lustig a început o colaborare lungă şi productivă cu Ridley Scott. Împreună au lansat şase filme: ''Gladiatorul'' (2000), care i-a adus lui Lustig al doilea premiu Oscar, ''Hannibal'' (2001), ''Black Hawk Down'' (2001), ''Kingdom of Heaven'' (2005), ''A Good Year'' (2006) şi ''American Gangster'' (2007), conform IMDB.

Într-un interviu acordat publicaţiei The Hollywood Reporter în 2014, Branko Lustig a rememorat evenimentele din săptămâna după sosirea lui la Auschwitz. Gardienii ridicaseră o spânzurătoare pentru şapte prizonieri. Lustig stătea în primul rând. "Cu câteva momente înainte să fie spânzuraţi, (...) toţi au spus: 'Amintiţi-vă cum am murit şi spuneţi lumii cum am murit, spuneţi povestea noastră'. (...)" "Asta, îmi amintesc.", a povestit producătorul. Când lagărul lui a fost eliberat, Lustig avea 12 ani. I-a rămas în minte sunetul cimpoaielor, în timp ce armata britanică mărşăluia, gândindu-se: "În sfârşit murisem şi asta era muzica îngerilor din rai". S-a reîntâlnit cu mama sa, unul dintre puţinii membri ai familiei sale care au supravieţuit Holocaustului. A fost "un miracol", a spus el. "Vedeţi că în toată viaţa mea a existat întotdeauna ceva noroc, dăruire, destin.", a mai spus Branko Lustig, potrivit sursei citate.

Branko Lustig a fost şi preşedintele onorific al Festival of Tolerance, un festival de film organizat anual la Zagreb, Croaţia, dedicat păstrării memoriei Holocaustului şi creşterii gradului de conştientizare a publicului cu privire la importanţa toleranţei.

Branko Lustig este cel mai faimos ambasador cultural al Republicii Croaţia, evidenţiază https://arhiva2014.festivaloftolerance.com/. În iunie 2009, a primit doctoratul onorific al Universităţii din Zagreb pentru contribuţia sa excepţională la arta filmului şi promovarea internaţională a filmului croat. A fost lector la Academia de Artă Dramatică din Zagreb, la Departamentul de producţie, potrivit sursei amintite.

A murit la 14 noiembrie 2019, la Zagreb. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com