Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice ''Gheorghe Ionescu-Şişeşti'' (A.S.A.S.) a luat fiinţă în 14 noiembrie 1969, potrivit Decretului nr. 704 din 11 octombrie 1969.

De-a lungul timpului, sub influenţa transformărilor socio-economice şi a dezvoltării învăţământului, organizarea cercetării ştiinţifice agronomice şi a vieţii academice a parcurs diferite forme de structurare instituţională. (sursa: http://www.asas.ro/)

În anul 1886 a fost înfiinţată Staţiunea Centrală Agronomică, care ulterior a fost înglobată ca secţie în Institutul de Cercetări Agronomice al României, în anul 1927.

Institutul de Cercetări Agronomice, 1950/ Arhiva istorică AGERPRES

În anul 1927 se înfiinţează Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) cu o reţea de staţiuni experimentale zonale, prin Înaltul Decret Regal nr.1205/04.05.1927, în care se prevăd obiectivele, atribuţiile şi patrimoniul acestuia.

În 1932, legea se completează, stabilindu-se secţiile ce compun institutul, scopul acestora, obiectivele, precum şi înfiinţarea, în diferite regiuni ale ţării, a staţiunilor agronomice, viticole, horticole, sericicole, agricole şi a unor staţiuni speciale pentru ameliorarea plantelor.

Premierul român Nicolae Iorga și ministrul agriculturii, Gheorghe Ionescu-Șișești 

Sursa foto din deschidere: Academia De Stiinte Agricole SI Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisesti”/Facebook

Un moment important din istoria cercetării agricole româneşti îl constituie înfiinţarea Academiei de Agricultură din România, în urma Adunării Generale din 22 Mai 1941 a Societăţii Naţionale de Agricultură, la iniţiativa fostului ministru al Agriculturii şi Domeniilor, Constantin Garoflid, sprijinit de I. Sichitiu, ministrul de atunci al Agriculturii şi Domeniilor.

Academia de Agricultură din România a fost desfiinţată în anul 1945 prin hotărâre de guvern.

În anul 1962 s-a înfiinţat Institutul Central de Cercetări Agricole (I.C.C.A.), prin Legea nr.1 din 31 mai 1962, având menirea de a organiza în mod unitar cercetarea ştiinţifică din agricultură şi de a o propulsa, pe o treaptă superioară, pentru a face faţă noilor cerinţe de creştere a producţiei, de creare a unui sistem modern de producere a seminţei şi a materialului săditor, de lucrare a solului pe suprafeţe mari. Acest organism de coordonare era organizat pe secţii ştiinţifice, încadrat cu personal propriu şi avea ca îndatorire repartizarea fondurilor de cercetare pe programe, prin contracte şi recepţia rezultatelor de cercetare finanţate.

Institutul Agronomic Bucureşti, 1950/Arhiva istorică AGERPRES

În anul 1967 se înfiinţează Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului şi Sfeclei de Zahăr la Braşov şi Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor la Bucureşti.

La 14 noiembrie 1969 se înfiinţează Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (A.S.A.S.).

Misiunea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice era de a concentra forţele de creaţie ştiinţifică care să coordoneze activitatea ştiinţifică de pe întreg cuprinsul ţării, valorificarea eficientă a rezultatelor cercetării şi de a răspunde de organizarea producerii de sămânţă, material săditor, animale de prăsilă, seruri şi vaccinuri de uz veterinar, necesare agriculturii, arată site-ul oficial al acestui for ştiinţific (http://www.asas.ro/).

În Adunarea Generală de constituire a A.S.A.S., s-a aprobat Statutul A.S.A.S., care prevedea şi unităţile de cercetare ştiinţifică subordonate A.S.A.S. Totodată, au fost aleşi 117 membri, din care 17 membri de onoare, 45 membri titulari şi 55 membri corespondenţi.

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice preia şi dezvoltă în structura sa toate domeniile de cercetare agricolă având menirea de a coordona, organiza şi moderniza activitatea de cercetare ştiinţifică în concordanţă cu obiectivele de dezvoltare ale agriculturii, pentru a răspunde cerinţelor de dezvoltare intensivă a agriculturii în exploataţii mari de tip I.A.S., C.A.P. şi A.E.I.

În anii ce au urmat, adaptarea obiectivelor de cercetare la condiţiile nou create din agricultură a necesitat aprofundarea cercetărilor în toate ramurile agricole şi structurarea acestora pe programe de cercetare pentru creşterea şi diversificarea producţiei, atât în sectorul vegetal, cât şi în sectorul zootehnic, forestier şi de industrie alimentară,

De asemenea, în perioada 1960-1985, s-au înfiinţat noi unităţi de cercetare, amplasate în diferite condiţii pedoclimatice, s-a extins tematica de cercetare, s-a realizat o bună dotare tehnică (laboratoare cu aparatură modernă, fitotehnie, zootron, echipamente pentru câmpurile experimentale), a crescut numărul de cercetători la peste 3.500, majoritatea beneficiind de stagii de specializare şi documentare în străinătate. Au fost obţinute rezultate valoroase în acest timp, cu aplicabilitate practică (noi soiuri şi hibrizi, tehnologii de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, noi seruri, vaccinuri şi medicamente de uz veterinar, soluţii de mecanizare a lucrărilor agricole, producerea de sămânţă şi animale de prăsilă la nivelul cerinţelor naţionale), care au contribuit la creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole.

Un rol deosebit de important i-a revenit Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice în coordonarea activităţii de cercetare, prin stabilirea obiectivelor acesteia, analiza rezultatelor de cercetare în secţiile ştiinţifice, realizarea necesarului de seminţe şi material săditor pentru transferul în producţie a noilor materiale biologice.

După 1990, procesul de revigorare şi reorganizare a A.S.A.S. a fost complex, datorită diversităţii problemelor noi apărute: punerea pe prim plan a problemei dezvoltării durabile a agriculturii şi vieţii rurale, renaşterea ASAS prin alegeri de noi membri, stabilirea statutului juridic al unităţilor de cercetare, reconsiderarea patrimoniului funciar propriu al unităţilor de cercetare, elaborarea obiectivelor de cercetare prioritare, adaptarea programelor de cercetare la noile cerinţe de cerere şi ofertă, finanţarea în condiţii de competiţie.

În anul 1992, prin Hotărârea de Guvern nr. 141, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice i s-a atribuit numele savantului român Gheorghe Ionescu-Şişeşti, devenind Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

În prezent, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (A.S.A.S.) este o instituţie publică specializată, autonomă de consacrare academică şi coordonare ştiinţifică, cu personalitate juridică, care funcţionează după statut propriu, în coordonarea ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi colaborează cu Ministerul Educaţiei Naţionale.

A.S.A.S. reprezintă statul român în relaţiile ştiinţifice internaţionale în domeniile sale de activitate şi participă în nume propriu la programe de cooperare tehnico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

Pentru realizarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ce decurg din Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare, A.S.A.S. are în subordine un număr de 4 institute naţionale, 13 institute de ramură şi 45 de staţiuni de cercetare-dezvoltare agricolă amplasate pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, A.S.A.S. are în coordonare ştiinţifică 3 institute şi formaţiuni de cercetare private.

În vederea creşterii eficienţei manageriale în activitatea ştiinţifică, A.S.A.S. a organizat filiale regionale în Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi şi Timişoara.

A.S.A.S. colaborează cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.), amplasate în principalele oraşe ale ţării şi cu alte organisme locale pentru a realiza în timp util transferul informaţiilor şi rezultatelor valoroase obţinute în activitatea de cercetare către utilizatorii acestora. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: Academia De Stiinte Agricole SI Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisesti”/Facebook