Ortodoxe
Sfinţii 33 de mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei

Greco-catolice
Sf. m. 33 din Melitina; Sf. cuv. Lazăr Taumaturgul

Romano-catolice
Sf. Villibrord, ep.


Sfinţii 33 de mucenici din Melitina sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 7 noiembrie.

Sfinţii mucenici din Melitina au suferit moarte martirică în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Ei au fost întemniţaţi împreună cu Sfântul Mucenic Ieron, născut în Tyana, Capadocia, într-o familie creştină.

Sfântul Ieron a refuzat să intre în serviciul militar, deoarece nu voia să-şi părăsească mama, care era oarbă, bătrână şi neputincioasă, şi pentru că nu dorea să aducă jertfe zeilor romani, idolilor, aşa cum li se impunea militarilor.

"Deci au mers ostaşii acolo vrând să-l ia. Iar el, ştiind că vor să-l ia în rândurile ostaşilor, n-a vrut să meargă cu ei, cugetând că nu este lucru de folos a fi împreună cu închinătorii de idoli şi a ostăşi cu dânşii, fiind creştin. Aceia însă, au vrut să-l ia cu sila, dar Ieron, mâniindu-se, a apucat un lemn ce se afla acolo şi a început a-i bate pe ostaşi, astfel încât nici unul din ei nu i-a putut sta împotrivă, ci toţi au fugit. Iar el, izgonindu-i pe dânşii ca un leu, îi bătea fără cruţare". (Vieţile Sfinţilor)

De bunăvoie s-a înduplecat până la urmă şi a mers împreună cu ostaşii în cetatea Melitina, unde Sfântul Ieron a fost închis în temniţă şi împreună cu dânsul au fost închişi şi alţi treizeci şi trei de creştini.

"Acum am cunoscut în mine taina buneivoinţe a lui Dumnezeu", spunea Sfântul Ieron. "Şi de acum cu veselie alerg pe calea ce-mi stă înainte; o comoară este, o moştenire şi o bogăţie, care sunt ascunse în cer; iar bunătăţile ce sunt de faţă, nimic nu folosesc celor ce le moştenesc; căci ce va folosi omului, dacă ar dobândi toată lumea, iar sufletul său şi-l va pierde? Nimic nu-mi este mai scump şi mai bun decât sufletul". (Vieţile Sfinţilor)

"Care diavol v-a adus pe voi în nebunia cea fără de sfârşit, ca să vă împotriviţi unei atât de mari stăpâniri, să treceţi cu vederea poruncile împărăteşti şi să nu vă închinaţi marilor zei?", întreba judecătorul.

"Cu adevărat am fi fost nebuni şi jucării ale diavolilor dacă cinstea ce se cuvine lui Dumnezeu am fi dat-o lemnului şi pietrei, care sunt lucruri făcute de mâini omeneşti", au răspuns sfinţii, mărturisind până la moarte credinţa în Hristos. Unul singur, Victor, rudă cu Ieron, îngrozit de chinuri, după ce Sfântului Ieron i se tăiase mâna din cot, iar ceilalţi creştini au fost bătuţi fără milă, a făcut o înţelegere cu paznicul său să fie lăsat liber în schimbul moşiei pe care o avea. A murit însă după ce a trecut de poarta închisorii, pierzându-şi astfel şi viaţa şi moşia.

Mâna cea tăiată a Sfântului Ieron a fost dusă mamei sale, aşa cum a cerut însoţitorilor săi, care veniseră cu el din Capadocia în Melitina, Armenia. După moarte, capul său a fost cumpărat de un anume Hrisantie, cu greutatea sa în aur. Acesta a zidit o biserică pe locul unde au fost omorâţi Sfinţii Mucenici şi a pus acolo capul Sfântului Ieron. (sursă: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)