Ortodoxe
Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist

Greco-catolice
Sf. m. Achindin, Pegasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist

Romano-catolice
Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi


Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor, Anempodist sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 2 noiembrie.

Sfinţii Mucenici sărbătoriţi azi au trăit în Persia, în timpul regelui Şapor (310-379), care a declanşat o puternică prigoană împotriva creştinilor.

"Savorie, împăratul Persiei, fiind întunecat cu închinarea la idoli şi plin de toată fărădelegea, a ridicat prigoană mare asupra creştinilor în pământul său. În acea vreme, printre slugile care slujeau în curţile lui, erau în taină şi trei creştini: Achindin, Pigasie şi Anempodist, care, slujind într-ascuns lui Hristos, pe mulţi îi aduceau, cu învăţăturile lor, la aceeaşi dreaptă credinţă". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru credinţa lor, aceşti trei creştini au fost pârâţi la împărat, care a poruncit să fie prinşi şi aduşi la judecată. Mărturisindu-L cu îndrăzneală pe Hristos Fiul Lui Dumnezeu, au fost supuşi la chinuri. Prin răbdarea cu care suportau torturile, rămânând nevătămaţi, i-au adus la credinţa creştină pe mulţi dintre cei care priveau, printre aceştia numărându-se şi unul dintre călăi, Aftonie, şi sfetnicul Elpidifor.

"Cuprinsu-ne-au durerile morţii, primejdiile iadului ne-au înconjurat pe noi şi, de vreme ce am trecut prin foc, Însuţi ne scoate, Doamne, pe noi întru odihnă", se ruga Sfântul Achindin, aflat în mari chinuri.

"Astfel, rugându-se sfinţii în căldări, au rămas nevătămaţi de fierberea plumbului, a pucioasei şi a smoalei şi lanţurile dezlegându-se singure de pe dânşii au căzut; iar sfinţii au ieşit sănătoşi în vederea tuturor. Atunci, mulţi înspăimântându-se de acea înfricoşătoare minune, au cunoscut adevărul şi, preamărind pe Hristos, au crezut într-Însul. Încă şi unul din cei care-i chinuia pe dânşii, pe nume Aftonie, văzând acea minune, a crezut în Hristos şi a strigat: 'Mare este Dumnezeul creştinilor'. Iar către împărat a zis: 'Neîndumnezeitule şi urâtorule de oameni, împărate, până când nu vei lăsa în pace acest popor nevinovat? Că iată, noi ne-am ostenit mai mult, chinuindu-i pe dânşii, decât ei răbdând chinurile, iar tu eşti de fier şi împietrit şi nu te umileşti în inima ta'. Iar împăratul îndată a poruncit să-i taie capul". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru cruzimea sa, regele persan a fost asemuit de cei trei mucenici cu un diavol.

"Au, doară, diavol sunt eu?", a întrebat mânios împăratul, iar Sfântul Mucenic Achindin a răspuns: "Şi faptele tale şi numele tău te arată a fi diavol, că lucrezi cele diavoleşti şi numele tău se tâlcuieşte - împăratul diavolilor (...) Deci bine te-a numit pe tine maica ta, Savorie, că eşti părtaş al diavolilor". (Vieţile Sfinţilor)

Adusă înaintea fiului pentru a da mărturie asupra numelui pe care acesta îl purta, mama sa a spus că poartă numele bunicului. A râs însă atunci când regele i-a spus despre tâlcuirea pe care au dat-o sfinţii mucenici numelui Savorie, căci şi ea era creştină, dar în ascuns. Atunci a înţeles acela că şi mama sa crede în Hristos şi a osândit-o să fie aruncată într-un cuptor aprins, la un loc cu Sfinţii Mucenici.

Au fost aruncaţi atunci în foc Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie şi Anempodist, împreună cu fericita mamă a regelui şi cu douăzeci şi opt dintre ostaşii martori la chinurile mucenicilor, care au crezut în Hristos. Acolo în foc rugându-se ei, şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu.

Asupra multora dintre cei care s-au întors de la închinarea la zei la mărturisirea credinţei în Hristos, în jur de şapte mii de oameni, regele a dat sentinţa de condamnare la moarte, fiind cu toţii omorâţi prin lovituri de sabie. Printre aceştia s-au aflat şi Sfinţii Mucenici Aftonie şi Elpidifor. (sursă: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)