Ortodoxe
Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih şi Valentin

Greco-catolice
Sf. m. Areta şi cei împreună cu el

Romano-catolice
Ss. Anton M. Claret, ep.; Alois Guanella, pr.


Sfântul Mare Mucenic Areta este pomenit în calendarul creştin ortodox la 24 octombrie.

Era cel mai de seamă dintre demnitarii creştini ai cetăţii Negran din Arabia, în vremea în care pe tronul de la Constantinopol se afla împăratul Iustin I (518-527).

"În acea vreme în Arabia, care demult se numea Sava, iar acum se numeşte pământul omeriţilor, s-a ridicat un împărat fărădelege, anume Dunaan, evreu necredincios, hulitor al numelui lui Iisus Hristos şi mare vrăjmaş al credincioşilor, care avea pe toţi sfetnicii, slujitorii şi ostaşii săi, ori evrei, ori păgâni, care se închinau soarelui, lunii şi idolilor. Acesta se sârguia să izgonească pe toţi creştinii din împărăţia lui şi să piardă din pământul omeriţilor pomenirea preamarelui nume al lui Iisus Hristos. El prigonea mult Biserica lui Dumnezeu, chinuind şi ucigând pe credincioşii care nu se supuneau poruncii lui şi nu voiau să ţină legea lui". (Vieţile Sfinţilor)

Numai într-o singură cetate din acest ţinut, Negran, se slăvea numele lui Iisus Hristos, iar atunci când această mare şi puternică cetate a deschis porţile în faţa trupelor invadatoare, Sfântul Mare Mucenic Areta, "care era mai mare cu bătrâneţile şi cu priceperea, cu dregătoria şi cu cinstea, având nouăzeci şi cinci de ani şi care era boier şi voievod, căruia toată rânduiala cetăţii îi era încredinţată", a suferit moarte martirică, împreună cu o mulţime de mucenici, preoţi, clerici, monahi, monahii şi un mare număr dintre locuitori.

"Cu al lui înţelept sfat şi cu cârmuirea sa cea pricepută, cetăţenii s-au împotrivit vrăjmaşilor, cu vitejie multă, vreme îndelungată", dar fără luptă aceştia, nesocotind sfatul fericitului Areta, au încredinţat cetatea duşmanilor, la cuvântul stăpânitorului acelor locuri, care spunea că nu le va face strâmbătate, "nici vă voi întoarce pe voi de la credinţa voastră, dar cer de la voi numai obişnuita danie cu care îi sunteţi datori împăratului vostru. De aceea, să-mi deschideţi cetatea ca să intru s-o văd şi apoi să iau dania obişnuită de la voi. Mă jur pe Dumnezeu şi pe Lege că nu vă voi face vouă nici un rău cât de mic, ci vă voi lăsa în pace ca să vieţuiţi în credinţa voastră". (Vieţile Sfinţilor)

Dar acesta s-a dovedit lup îmbrăcat în piele de oaie căci jurământul pe care l-a dat locuitorilor cetăţii îl socotea ca pe o jucărie copilărească. (sursă: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)