Săptămâna dezarmării urmăreşte să promoveze conştientizarea şi o mai bună înţelegere a problemelor legate de dezarmare. Marcarea acestei săptămâni care începe cu 24 octombrie, ziua aniversară a Naţiunilor Unite, a fost solicitată pentru prima dată în Documentul final al sesiunii speciale din 1978 a Adunării Generale privind dezarmarea. În 1995, Adunarea Generală a invitat guvernele, precum şi ONG-urile, să continue să participe activ la Săptămâna dezarmării pentru a promova o mai bună înţelegere în rândul publicului a problemelor legate de dezarmare, notează https://www.un.org/.

De-a lungul istoriei, ţările au urmărit dezarmarea pentru a construi o lume mai sigură şi pentru a proteja oamenii. De la înfiinţarea Naţiunilor Unite, dezarmarea şi controlul armelor au jucat un rol esenţial în prevenirea şi încetarea crizelor şi a conflictelor armate. Tensiunile şi pericolele crescute sunt rezolvate mai bine printr-un dialog politic serios şi prin negocieri, nu prin mai multe arme, punctează sursa citată.

Armele de distrugere în masă, în special armele nucleare, continuă să fie o preocupare primordială, datorită puterii lor distructive şi a ameninţării pe care o reprezintă pentru umanitate. Acumularea excesivă şi comerţul ilicit cu arme convenţionale pun în pericol pacea şi securitatea internaţională şi dezvoltarea durabilă, în timp ce utilizarea armelor convenţionale grele în zonele populate pune în pericol grav civilii. Tehnologiile de arme noi, cum ar fi armele autonome, pun în pericol securitatea globală şi au primit o atenţie sporită din partea comunităţii internaţionale în ultimii ani.

Măsurile de dezarmare sunt necesare din mai multe motive, inclusiv pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, susţinerea principiilor umanităţii, protejarea civililor, promovarea dezvoltării durabile, promovarea încrederii între state şi prevenirea şi încetarea conflictelor armate. Măsurile de dezarmare şi controlul armelor contribuie la asigurarea securităţii internaţionale şi umane în secolul 21 şi, prin urmare, trebuie să fie parte integrantă a unui sistem de securitate colectivă credibil şi eficient.

Deşi s-au înregistrat progrese în domenii precum neproliferarea nucleară, există încă provocări semnificative pentru realizarea unei dezarmări globale cuprinzătoare. Modernizarea continuă a arsenalelor nucleare de către anumite naţiuni, proliferarea armelor convenţionale şi dezvoltarea de noi tehnologii de război prezintă obstacole considerabile. Calea către o lume fără arme nucleare şi înarmare excesivă necesită eforturi diplomatice susţinute, o cooperare internaţională sporită şi un angajament faţă de multilateralism. În plus, rolul societăţii civile, al organizaţiilor neguvernamentale şi al mişcărilor de masă este crucial în susţinerea dezarmării şi creşterea gradului de conştientizare cu privire la importanţa acesteia.

În prezent, sunt nouă state care deţin arme nucleare, potrivit https://www.icanw.org: Rusia, Statele Unite, China, Franţa, Regatul Unit, Pakistan, India, Israel, Coreea de Nord. Aceste state au aproximativ 12.100 de focoase nucleare, din care peste 9.500 în stocuri militare active, potrivit documentului ''Status of World Nuclear Forces'', publicat de Federaţia Oamenilor de Ştiinţă Americani pe https://fas.org/. Deşi acest număr indică o scădere semnificativă faţă de cele aproximativ 70.000 de focoase deţinute de statele cu arme nucleare în timpul Războiului Rece, se aşteaptă ca arsenalele nucleare să crească în următorul deceniu, iar forţele de astăzi sunt mult mai capabile, notează ICAN (International Campaign to Abolish Nuclear Weapons). AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)