Eseistul Luca Piţu, cunoscut mai ales pentru scrieri precum "Sentimentul românesc al urii de sine", "Breviarul nebuniilor curente", "Temele deocheate ale timpului nostru" etc, s-a născut la 14 ianuarie 1947 la Cajvana, judeţul Suceava, conform https://uniuneascriitorilor.ro/.

Luca Piţu era, mai arată sursa citată, "un cosmopolit sadea, care nu dădea doi bani pe neaoşismul îmbâcsit. Iubea universalitatea şi tot ceea ce înseamnă spirit liber, neconstrâns de nicio convenţie şi de nicio cutumă".

A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, în 1968. A devenit cadru didactic, în 1971, la Catedra de Limba şi literatura franceză, unde, după 1990, avea să predea teoria traducerii şi logica discursului ficţional. Şi-a susţinut doctoratul în 1982, cu teza "Lautreamont: la rethorique de son oeuvre", conform "Dicţionarului General al Literaturii Române" (Editura Bucureşti Enciclopedic, 2006).

A debutat în 1975, la "Opinia Studenţească", cu eseul "Cheia hermeneutică, iar editorial - în limba franceză, cu "Le Chasseur de corbeaux" (1986), eseu introductiv la o traducere a "Poveştii poveştilor" de Ion Creangă, realizată de Mariana Goujon şi Jean-Paul Goujon, iar în româneşte cu volumul "Naveta esenţială" (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor, refuzat de autor).

A colaborat la "Opinia Studenţească", "Echinox", "Dialog", "Caiete critice", "Cahiers roumains d'etudes litteraires", "Viaţa românească", "Vatra", "Luceafărul", "Contrapunct", "Convorbiri literare", "Orizont", "Timpul" (Iaşi), "România literară" etc.

A făcut parte, din ceea ce s-a numit în anii '70-'80, "Grupul de la Iaşi", un grup civic ce promova anti-totalitarismul. Din acest motiv, Piţu avea să fie anchetat de Securitate începând cu mai 1983.

După 1989, a călătorit în Franţa şi în alte ţări europene, dar şi în Pakistan. A fost lector de limbă română la Universitatea Nancy I.

Dintre scrierile sale amintim: "Le Chasseur de corbeaux" (Franţa, 1986), "Lettre a un ami occidental" (Franţa, 1990), "Naveta esenţială" (Iaşi, 1992), "La cafeneaua hermeneutică" (Iaşi, 1992), "Ultima noapte de dragoste şi întâia noapte de filosofie" (Iaşi, 1992), "Eros, Doxa & Logos" (Iaşi, 1995), "Breviarul nebuniilor curente" (Iaşi, 1996), "Temele deocheate ale timpului nostru" (Piteşti, 2002), "Prolegomene la o teorie a cumetrialităţii universitare" (Iaşi, 2014).

Este deţinătorul premiilor pentru eseu acordate de fundaţia "Poesis" (1995) şi de revista "Convorbiri literare" (1996), scrie https://www.cartepedia.ro/.

A fost decorat cu Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de Comandor "pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii, de Ziua Naţională a României" (2000).

A încetat din viaţă la 14 iunie 2015. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: uniuneascriitorilor.ro