Catedrala Salisbury din Wiltshire, unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură gotică timpurie, are cea mai înaltă turlă din Marea Britanie (123 de metri), cel mai bine conservat manuscris original "Magna Carta" (1215) şi cel mai vechi ceas mecanic funcţional din întreaga lume (de acest fel), datat în jurul anului 1386, potrivit https://arundells.org/ şi https://www.visitwiltshire.co.uk/.

O catedrală şi un castel au fost ridicate pe locul numit Old Sarum (un deal pe care a fost construit un fort în Epoca fierului, folosit apoi de romani sub numele de Sorviodunum) în urma cuceririi normande a Angliei de către William Cuceritorul, în 1066. În 1075, arhiepiscopul Lanfranc i-a ordonat episcopului Herman să construiască o catedrală - catedrala originală din Salisbury - care a fost terminată de episcopul Osmund în 1091. Noua catedrală a prosperat, preoţii creând un nou ritual de închinare, cunoscut sub numele de "ritul Sarum". Tot aici, preoţii au scris şi legat multe cărţi religioase pentru uz propriu, cărţi care supravieţuiesc şi astăzi. Se crede că părţi din "Domesday Book", un studiu asupra proprietăţii pământului în Anglia, ordonat de rege în 1086, a fost scris de preoţii catedralei de la Old Sarum, se arată pe site-ul oficial https://www.salisburycathedral.org.uk/.

Până în 1217, episcopul şi preoţii primei catedrale din Salisbury s-au confruntat cu paznicii castelului, cu lipsa apei şi vremea furtunoasă. Atunci a fost ales un nou loc în valea râului din apropiere, iar papa Honorius al III-lea a emis un document oficial, o Bulă papală, prin care a fost de acord cu mutarea. Lucrările la noua catedrală au început imediat, iar pietrele de temelie au fost puse la 28 aprilie 1220 de către episcop, alături de nobili locali, inclusiv William şi Ela Longespée, contele şi contesa de Salisbury. Muncitori calificaţi sau necalificaţi au participat la construcţia catedralei, folosind materiale precum piatra, lemnul, plumbul şi sticla. Femeile şi copiii au muncit, în aceeaşi măsură, transportând mărfuri, îngrijind animale şi furnizând mâncare şi băutură. Pe terenul care înconjoară Catedrala (numit "The Close") au fost construite case pentru preoţi. Oraşul Salisbury a crescut şi el odată cu construcţia catedralei.

Capătul de est al catedralei (astăzi numit Capela Treimii şi dominat de o fereastră-vitraliu albastră numită "Prisoners of Conscience") a fost finalizat în 1225. În 1258, catedrala a fost sfinţită în cadrul unei ceremonii speciale. Între cca 1300 şi 1329 a fost ridicat turnul catedralei şi a fost adăugată o turlă ("The Spire"), cu o înălţime de 123 metri, astăzi cea mai înaltă turlă din Marea Britanie. Timpul în catedrală este marcat de ticăitul celui mai vechi ceas mecanic funcţional din lume, ce datează de la 1386 sau chiar mai devreme, realizat la comanda episcopului Erghum. Se crede că mecanismul ceasului este opera ceasornicarilor William of Colchester şi Johannes of Ticineto, care l-au creat între 1386 şi 1387. Ceasul nu are forma atribuită de obicei acestor aparate de măsurare a timpului, fiind un mecanism cu rotiţe şi greutăţi expuse la vedere, conform https://www.oldest.org/ şi https://www.visitwiltshire.co.uk/.

Catedrala Salisbury a devenit un cunoscut loc de pelerinaj, mai ales după 1457, când unul dintre primii episcopi, episcopul Osmund, a fost sanctificat de către Papă. Cei bolnavi veneau la mormântul Sfântului Osmund şi la altarul decorat din catedrală, sperând să fie vindecaţi. În urma reformei Bisericii engleze (1534-1590), când s-a îndepărtat de jurisdicţia Papei şi a declarat că guvernatorul ei suprem era monarhul, regele sau regina Angliei, multe comori ale catedralei, precum altarul Sfântului Osmund, obiecte din metal preţios, veşminte şi imagini religioase, precum şi ritul Sarum, nu au mai putut fi folosite, indică https://www.salisburycathedral.org.uk/.

În 1445 a fost construită o bibliotecă, unde cărţile erau legate de rafturi pentru a nu fi "împrumutate", şi o sală de cursuri în partea de est a complexului. Astăzi, biblioteca conţine sute de cărţi scrise de mână, multe care au fost scrise la prima catedrală din Old Sarum şi mii de cărţi tipărite datând din anii 1400 până în prezent. Cartea de rugăciune comună, prima care a fost scrisă în engleză şi nu în latină, a fost folosită începând din 1549.

În timpul războiului civil englez (1642-1651), Catedrala din Salisbury a suferit foarte puţine pagube fizice. Turnul-clopotniţă a fost incendiat de soldaţii regalişti şi s-au produs unele avarii în corpul mănăstirii, care a fost folosită ca închisoare. Au fost făcute reparaţii la clădire, o familie bogată locală plătind în secret muncitorii. Celebrul arhitect Sir Christopher Wren (1632-1723) a vizitat Catedrala din Salisbury în august 1668 pentru a evalua starea clădirii. În raportul său, el a remarcat că turla se deplasase uşor din poziţia corectă verticală. Pentru a o repara, a recomandat adăugarea de benzi puternice de fier în interiorul acesteia.

În anii 1700, catedrala a fost închisă complet timp de câţiva ani, astfel încât să se poată face reparaţii şi modificări. Prima dată a fost închisă între 1778 şi 1779, scaunele fixe din naos fiind îndepărtate şi a fost modificat spaţiul atribuit corului. Tot în această perioadă, la capătul de est a fost instalat un vitraliu ilustrând pe Moise cu un şarpe din bronz. Modificări mai semnificative au fost făcute de arhitectul James Wyatt (1746-1813) între 1789 şi 1792, când catedrala a fost închisă pentru o perioadă şi mai lungă de timp. Wyatt a condus lucrări extinse pentru a crea un spaţiu deschis, cu mai multă lumină, în întreaga clădire. Catedrala s-a redeschis în septembrie 1792, la ceremonie fiind invitaţi speciali regele George al III-lea şi regina Charlotte.

Începând cu anii 1830, lucrările de restaurare au continuat. Arhitectul Sir George Gilbert Scott (1811-1887) a supravegheat reparaţiile în aripa de vest, iar o nouă orgă, construită de părintele Willis şi plătită de Julia Chafyn Grove a fost instalată în 1876-1877. În anii 1800, John Constable (1776-1837) şi J.M.W. Turner (1775-1851), doi artişti englezi, au pictat Catedrala din Salisbury. Catedrala a fost deschisă regulat pentru vizitatori, pentru prima oară, în 1849.

În timpul Primului Război Mondial, episcopul Frederick Ridgeway a cerut tuturor bisericilor din jurul oraşului Salisbury să sune un clopoţel în fiecare zi, la ora 12.00, pentru a le aminti oamenilor care lucrează la câmp, să se roage pentru siguranţa soldaţilor şi a marinarilor şi pentru pace. În cel de-Al Doilea Război Mondial, sala medievală a catedralei a fost folosită ca adăpost pentru oamenii din oraşul din apropiere, Southampton, ale căror case fuseseră distruse de bombe. Catedrala a scăpat de orice daune provocate de bombe. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, multe dintre comorile Catedralei - ferestre întregi, cărţi şi documente medievale (inclusiv Magna Carta din 1215) - au fost depozitate într-un loc sigur.

În 1950, primii nouă metri ai turnului au fost reconstruiţi şi a fost instalată o nouă cruce. În 1986 a fost lansat un plan cuprinzător de reparaţii, începând cu restaurarea întregului turn şi a turlei. Apelul lansat "Save Our Spire" a finanţat restaurarea turlei şi a inclus un concert grandios cu artiştii Phil Collins, Charlton Heston, Kenneth Branagh şi Placido Domingo, găzduit de prinţul şi prinţesa de Wales. Ulterior, s-au făcut reparaţii pe rând la fiecare secţiune a clădirii. Au existat modificări şi în interiorul catedralei în anii 1900 şi 2000. Catedrala continuă să aibă un rol activ în comunitatea locală. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Salisbury Cathedral/Facebook