Everton este unul dintre cluburile mari ale fotbalului englez. Înfiinţat în 1878, în cartierul Everton al oraşului Liverpool, acest club a petrecut doar patru din istoria sa de 138 de ani în afara primei scene a campionatului englez de fotbal, potrivit https://www.footballhistory.org/club/everton.html şi https://premierskillsenglish.britishcouncil.org.

Iniţial, numele clubului a fost împrumutat de la instituţia de învăţământ St. Domingo Church Sunday School. După doi ani în care clubul a funcţionat cu denumirea St. Domingo's FC, numele a fost schimbat în Everton, cu referire la districtul local din oraşul Liverpool, conform https://www.footballhistory.org.

A disputat meciurile pe arena Stanley Park (1878-1882), mutându-se apoi pe stadionul Priory Road (1882-1884) şi pe Anfield (1884-1892). Din 1892, Everton joacă meciurile de acasă pe arena Goodison Park.

Se numără printre cluburile care au pus bazele Ligii profesioniste de fotbal, prima competiţie de fotbal profesionist din lume. Everton a cucerit, cu 29 de puncte, primul său titlu în 1891, cu prilejul celei de-a treia ediţii a campionatului englez profesionist de fotbal.

În 1893, echipa a ajuns pentru prima dată în finala Cupei FA, pierzând în faţa echipei Wolverhampton. A reuşit să încheie de cinci ori pe locul secund, până în anul 1915, când a adus al doilea titlu de campioană clubului, câştigând între timp şi Cupa FA.

Transferul lui Dixie Dean în 1925 de la echipa Tranmere Rovers avea să reprezinte unul dintre succesele cu adevărat formidabile pentru istoria echipei din Everton. Cu un record incredibil de goluri marcate per sezon, 60 de reuşite, încă neegalat până astăzi, Everton a cucerit cel de-al treilea titlu de campioană în 1928. Dean a rămas un atacant prolific în anii care au urmat, conducând echipa Everton spre un nou titlu de campioană în 1932 şi spre o nouă cupă FA în anul 1933. În momentul în care a părăsit echipa, Dixie Dean marcase 349 de goluri în 399 de apariţii în tricoul clubului din Everton. Cel de-al cincilea titlu a venit în anul 1939, însă declanşarea celei de-a doua conflagraţii mondiale a oprit dominaţia echipei Everton.

În perioada postbelică, Harry Catterick a devenit manager al clubului. Sub coordonarea sa autoritară, Everton a câştigat în 1963 un nou titlu, iar în anul 1966 echipa a reuşit să revină de la 2-0 pentru Sheffield Wednesday într-un meci memorabil din finala Cupei FA. Clubul a câştigat cel de-al şaptelea titlu în 1970, însă restul decadei a fost o afacere destul de dezamăgitoare, rivalii de moarte Liverpool dominând competiţia internă, potrivit https://www.footballhistory.org.

Anii 1980 aveau să aducă o numire extraordinară pentru banca tehnică a echipei - desemnarea la 1 iunie 1981 pentru funcţia de manager a lui Howard Kendall, venit de pe banca celor de la Blackburn Rovers şi fost jucător al echipei Everton. Numirea lui Kendall a constituit o mutare decisivă pentru coagularea unei echipe care să readucă în vitrina clubului noi trofee importante din fotbalul englez. În 1984 a câştigat FA Cup, iar anul următor a bifat dubla - campionat şi cupă. Cu 90 de puncte strânse în timpul sezonului, a câştigat titlul de campioană cu un avans de 13 puncte chiar în faţa marii rivale Liverpool, care dominase anterior campionatul intern. Reuşita era cu atât mai apreciată de fanii echipei pentru că reprezenta o victorie în faţa rivalei din oraş, Liverpool. În plan competiţional european, a câştigat Finala Cupei Cupelor, din 15 mai 1985, de pe stadionul Rotterdam, învingând în finală Rapid Viena cu scorul de 3-1 prin golurile marcate de Gray, Steven, Sheedy, potrivit www.theguardian.com.

Sub îndrumarea managerului Kendall, Everton a câştigat cel de-al nouălea titlu de campioană a Angliei, în sezonul 1986-1987, şi ultimul reuşit până în prezent. Cu un avans de nouă puncte în faţa marii rivale din oraş Liverpool, acest ultim titlu câştigat a fost consemnat oficial la 4 mai 1987, în victoria cu 1-0 împotriva echipei Norwich City, pe Carrow Road, graţie golului jucătorului Pat Van den Hauwe, singurul său gol marcat în acel sezon, potrivit https://theanalyst.com.

A fost cel de-al doilea titlu al managerului Howard Kendall, obţinut pentru Everton. Una dintre explicaţiile pentru reuşita titlului din 1987 a fost reprezentată de apărarea foarte bună a echipei Everton, cu doar 31 de goluri încasate şi 76 de goluri marcate. Cele mai multe goluri marcate într-un sezon de titlu câştigat de Everton au fost în 1930-1931, când echipa a reuşit să marcheze 121 de goluri în 42 de meciuri, fiind astfel una dintre cele nouă echipe engleze de fotbal care au reuşit să marcheze într-un sezon 120 sau mai multe gooluri, potrivit https://theanalyst.com.

Prin câştigarea titlului din 1986-1987, Everton ajungea la nouă titluri în palmares, dar păstra tot poziţia a doua, după marea rivală Liverpool care avea la acel moment 16 titluri de campioană adjudecate. În prezent, Everton se află în clasamentul titlurilor câştigate în Premier League după Manchester United (20), Liverpool (19), Arsenal (13), indică https://theanalyst.com.

Titlul 1986-1987 a fost ultimul campionat câştigat până în prezent de Everton, reuşit chiar într-o luptă cu marea rivală Liverpool, ceea ce îl face cu atât mai important pentru fanii echipei.

Pentru un club din leagănul fotbalului, istoria lui Everton este surprinzătoare. În aceşti 138 de ani de luptă pentru victorie în fotbalul englez, echipa ''caramelelor'' a strâns nouă titluri de campioană, cinci cupe FA, Cupa europeană a Cupelor, dar în special meciuri şi momente memorabile pentru istoria fotbalului englez şi european rămânând prin acestea permanent în inima fanilor săi de pe Goodison Park (la data construirii fiind primul mare stadion de fotbal din Anglia - n. red.). AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa foto: Everton Football Club / Facebook.com