Ortodoxe
Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie

Greco-catolice
Sf. m. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Celsie; Sf. cuv. Ep. Cosma al Maiumei

Romano-catolice
Ss. Calist I, pp. m.; Parascheva, pustnică


Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi este sărbătorită la 14 octombrie.

"Sfânta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate şi binecuvântare.

Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva". (Vieţile Sfinţilor)

Preacuvioasa maica noastră Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, într-o familie de creştini binecuvântaţi şi de bun neam.

Parascheva a primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă.

De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din Heracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, s-a dus apoi să viziteze Mormântul Domnului, din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.

Nevoinţele Sfintei Parascheva erau multe şi grele: "ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea". (Vieţile Sfinţilor)

De la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului s-a reîntors în locurile natale, într-un loc numit Calicratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, înainte de a trece la cele veşnice.

După mult timp, în urma arătării minunate a Sfintei care a cerut unui anumit monah să mute trupul înmormântat în apropiere, pe care nu-l putea suferi pentru necurăţia lui, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, pentru închinare şi cinstire.

Apoi Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivat în cetatea Tîrnovei şi de aici au fost strămutate la Belgrad, iar de acolo în Constantinopol.

De la Constantinopol, sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iaşi, în 1641, când au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653), drept recunoştinţă pentru achitarea datoriilor Patriarhiei către turci.

"Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de Cuvioasa în anii dinaintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor Săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la ea. Căci câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă, sau din acoperămintele puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând şi purtând, dobândesc vindecare. Şi la neploare sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Şi în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei părintească a fost prefăcută în biserică cu numele ei, şi în Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, Cuvioasa face multe minuni până astăzi". (surse: Vieţile Sfinţilor - https://paginiortodoxe.tripod.com; "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Ady Ivaşcu)