Părintele Varlaam Arghirescu a fost un călugăr renumit în mănăstirile Moldovei şi un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos.

Era de loc din comuna Hangu, judeţul Neamţ. La vârsta de 18 ani a intrat în Mănăstirea Neamţ. După câţiva ani de ucenicie a fost făcut călugăr şi apoi hirotonit diacon la propunerea stareţului Timotei. În anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropolitană Iaşi. Aici a făcut desăvârşită ascultare timp de 50 de ani. În vara anului 1942 a adormit cu pace şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cetăţuia.

Arhidiaconul Varlaam slujea în biserica Mănăstirii Neamţ cu mare evlavie şi cânta îngereşte de frumos. Auzindu-l odată cântând şi ştiind petrecerea lui, mitropolitul Modovei Iosif Naniescu (1875-1902), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, ctitor al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, l-a luat la catedrala din Iaşi, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Spuneau bătrânii că Părintele Varlaam iubea aşa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toată ziua zăbovea în catedrală, aşeza veşmintele, potrivea candelele, mătura pe jos, stătea de veghe lângă moaştele Sfintei Parascheva. Iar când slujea, mişca toate inimile şi scotea multe lacrimi din ochii tuturor prin frumuseţea cântării. De aceea, îl cunoştea tot oraşul şi fiecare se folosea de nevoinţa lui.

O altă faptă bună a Părintelui Varlaam era milostenia. Urmând exemplul marelui mitropolit Iosif, el împărţea totul la săraci, la văduve şi la elevi. Salariul nu-i ajungea niciodată. De aceea, mereu se împrumuta.

Cea mai mare milostenie o făcea însă cu elevii şi studenţii săraci din Iaşi. Zilnic veneau la bătrânul, ca la un adevărat părinte duhovnicesc, şi-i cereau bani pentru taxă, pentru cărţi, pentru gazdă. Iar părintele îi mângâia cu cuvântul şi-i întreba:
- De cât ai nevoie?
- De o sută de lei.
- Iată banii. Dă-mi chitanţă.
- Părinte Varlaam, când să ţi-i dau înapoi?
- Lasă, când am nevoie, ţi-i cer eu. Bine că am chitanţa!

Însă bătrânul nu mai cerea niciodată banii înapoi.

Spuneau ucenicii lui că în ziua când lua salariul, se adunau la chilia lui numeroşi elevi şi copii săraci. Căci se anunţau unii pe alţii, zicând:
- Haideţi la Mitropolie, că astăzi Părintele Varlaam îşi ia salariul!

Nu puţini dintre ei au ajuns oameni învăţaţi, cu banii daţi de Părintele Varlaam.

Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam că timp de 50 de ani, cât a slujit la Mitropolie, nu a lipsit niciodată de la biserică, iarna nu făcea foc în chilie şi nu a fost vreodată bolnav, căci darul lui Dumnezeu era cu dânsul. (sursă: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011). AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)