Ortodoxe
Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Ier. Cosma, episcopul Maiumei

Greco-catolice
Ss. Serafim, călug.; Felix al IV-lea, pp.; Fer. Carlo Acutis

Romano-catolice
Ss. Serafim, călug.; Felix al IV-lea, pp.


Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 12 octombrie.

Au suferit martiriul în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (284-305), în Tarsul Ciliciei.

Născut în Claudiopol, o cetate din Siria, Tarah era de neam roman şi a fost ostaş. Pentru faptul că era creştin a cerut să fie eliberat din armată. Tarah era cel mai în vârstă dintre cei trei Sfinţi Mucenici. Prov era din Tracia, iar Andronic era fiul unuia dintre cei mai de frunte cetăţeni ai Efesului.

Au fost duşi la judecată înaintea antipatului Maxim (care avea şi rolul de judecător) şi, refuzând să-şi lepede credinţa în Hristos, au fost torturaţi.

"Cruţă-ţi bătrâneţile tale şi ascultă porunca împăraţilor noştri ca să ai cinste de la mine. Apropie-te şi jertfeşte zeilor noştri, de vreme ce şi împăraţii care stăpânesc lumea se închină lor", îl îndemna judecătorul pe Tarah. Şi Sfântul Tarah a răspuns: "S-au rătăcit, fiind înşelaţi de Satana". (Vieţile Sfinţilor)

Când Sfântul Prov era mult chinuit, "antipatul a zis: 'Înroşiţi în foc piroane ascuţite, ca să le bateţi în mâinile lui'.

Prov a grăit: 'Mulţumesc Ţie, Doamne, că ai făcut ca şi mâinile mele să pătimească pentru numele Tău'.

Antipatul a zis: 'Pentru chinurile cele multe ţi-ai pierdut mintea'. A răspuns Prov: 'Stăpânirea ta cea mare nu numai că te-a înnebunit, ci te-a şi orbit, pentru că nu ştii ce faci'. Antipatul a zis: 'Neputinciosule cu trupul, îndrăzneşti a grăi unele ca acestea asupra mea, căci ţi-am lăsat ochii nevătămaţi?'. Şi a poruncit să-i scoată ochii.

Făcându-se şi aceasta, Prov a zis: 'Deşi ochii trupului meu i-ai luat, însă ochii cei vii ai credinţei nu vei putea să-i iei niciodată' ". (Vieţile Sfinţilor)

Sfinţii Mucenici au fost duşi în privelişte mulţimii, purtaţi de oameni din pricina rănilor celor multe, pentru a fi omorâţi de fiare, dar au fost tăiaţi cu săbiile, la ordinul antipatului, căci animalele sălbatice nu s-au atins de sfinţi.

"Terentian, temându-se de Maxim Antipatul, se străduia să dea drumul asupra mucenicilor unei leoaice care era trimisă din Antiohia de Irod. Şi dând drumul la leoaică, priveliştea a înfricoşat pe cei adunaţi acolo, pentru că leoaica, fugind încoace şi în colo, voia să scape. Dar, venind la mucenici, şi-a plecat genunchii şi s-a culcat înaintea lui Tarah, iar el, alungând-o cu mâna, o întărâta ca să-l mănânce, dar leoaica stătea lângă Tarah de parcă era o oaie blândă. Şi s-a făcut zgomot mare atunci pentru acea minune. Şi Maxim Antipatul, încruntându-se şi mâniindu-se cumplit, a poruncit slujitorilor săi s-o întărâte pe leoaică. Şi leoaica, răcnind tare, s-a dus la uşă şi a început să roadă uşa cu dinţii. Şi poporul, temându-se, a început a striga: 'Deschideţi uşa că leoaica o va sfărâma'. Maxim, mâniindu-se, a chemat pe Terentian şi i-a poruncit să-i ucidă pe sfinţii mucenici şi el i-a împuns cu săbiile şi a tăiat în bucăţi pe Tarah, Prov şi Andronic". (Vieţile Sfinţilor)

Pătimirile Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic au fost scrise de notarii judecătorilor, chiar în vremea când sfinţii erau judecaţi şi chinuiţi. Manuscrisul s-a răscumpărat cu mare preţ de către credincioşi şi a fost transcris, după care, mai pe urmă a fost scris de Sfântul Simeon Metafrast.

Celelalte pătimiri, precum şi moartea sfinţilor au fost scrise de trei bărbaţi dreptcredincioşi: Macarie, Felix şi Verie, care au fost de faţă la sfârşitul sfinţilor mucenici şi au scris o carte pentru cei credincioşi. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)