Bolero, o componentă indispensabilă a cântecului romantic latino-american, adânc înrădăcinat în Cuba şi Mexic, a fost înscris în 2023 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, potrivit https://ich.unesco.org/.

Bolero poartă în notele sale inima a două ţări care au fost unite dintotdeauna: Cuba şi Mexic. Dragostea, în limba spaniolă, a fost cântată pe ritmurile boleroului. Născut în Cuba şi adoptat de Mexic, este genul care conectează cucerirea poetică a limbii spaniole, pe o cadenţă a ritmului dansat şi cântat în toată lumea, evidenţiază un documentar realizat în 2022 şi publicat pe site-ul UNESCO.

Un amalgam cultural, boleroul combină limbajul folosit în poezia europeană, cu ritmurile africane ale popoarelor înrobite şi sentimentele popoarelor native din America. Versurile melodiilor se referă la viaţa de zi cu zi, iar cântecele sunt interpretate într-o varietate de spaţii - în case, zone publice şi săli mari de concerte, precum şi la festivaluri sau serenade. În Cuba, interpreţii participă la întâlniri ale tinerilor numite ''Penas''.

Elementele asociate boleroului sunt: tonomatul (jukebox), serenada şi ţinuta elegantă. Există un bolero pentru fiecare ocazie: este cântat în vacanţe, în zile comemorative sau melancolice şi în momente care au devenit memorabile. Repertoriul boleroului este foarte versatil. Acelaşi cântec generează diferite stări în funcţie de locurile şi spaţiile în care este interpretat.

Cântecele bolero au un caracter liric şi sunt scrise într-un ritm cu patru bătăi. În mod tradiţional, chitara este instrumentul principal, dar melodiile pot fi interpretate şi la pian, instrumente de percuţie sau de suflat, din lemn şi alamă. Chitara, numită ''requinto'', creată în Mexic, nu numai că a fost o piesă fundamentală în acompaniamentul muzical al bolerourilor, dar a avut şi o funcţie armonică în crearea pieselor. ''Requinto'' a fost introdusă de către triourile Matamoros (un ansamblu de trei persoane) din 1925, a explicat Jesus Gonzalez, un interpret din Cuba.

Practica se transmite în general în cadrul familiilor, prin tradiţie orală şi imitaţie. La transmiterea acestuia contribuie şi cercetătorii, istoricii, muzicologii sau reprezentanţii domeniului cultural.

Astăzi, noi bolerouri continuă să fie compuse, iar versurile şi muzica fac loc unui dialog în continuă evoluţie cu tradiţia ambelor ţări. ''Este un gen care are capacitatea de a se reinventa pentru a deprinde noi sensuri'', spune Elena Fernandez, expert în domeniul cultural în Mexic, în documentarul amintit.

Între expresiile muzicii populare latino-americane, este un gen care a dobândit un caracter de permanenţă în mediul socio-cultural.

Prestigiul dobândit de Bolero şi însuşirea lui în diferite categorii ale populaţiei au dus la extinderea lui în alte părţi ale Americii Latine, dar şi în Europa şi Asia. Fiind un simbol cultural puternic pentru sectoare largi ale societăţilor din Cuba şi Mexic, în special în zonele urbane, a servit ca mijloc de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor de peste un secol, mai notează site-ul UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: ich.unesco.org