Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani

Greco-catolice
Sf. ep. m. Grigore Luminătorul, apostolul armenilor

Romano-catolice
Ss. Ieronim, pr. înv.; Grigore Luminătorul, ep.


Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei, este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 30 septembrie.

Sfântul Grigorie provenea dintr-o familie nobiliară.

"Luminătorul Armeniei celei mari, Sfântul Grigorie, s-a născut din părinţi întunecaţi cu necredinţa, dar luminaţi cu bunul neam şi cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pământul Persiei, de neam Partean, din seminţie împărătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perşilor, şi a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei". (Vieţile Sfinţilor)

În urma unui conflict al familiei sale cu regele armean, doar Sfântul Grigore şi fratele său au fost salvaţi de la moarte, fiind prunci; restul rudelor sale au fost omorâte. Sfântul Grigore a ajuns mai târziu la Roma şi de acolo a fost trimis în Cezareea Capadociei.

În Capadocia, Sfântul Grigorie s-a convertit la creştinism, a avut familie, soţie şi doi copii. După moartea soţiei sale, s-a întors la Roma, unde a început cu dăruire să slujească viitorului rege al Armeniei Tiridat al III-lea (261-317), un înfocat adept al religiei păgâne, căruia i-a mărturisit credinţa sa, fără temere.

Sfântul Grigore dorea prin serviciile pe care le făcea viitorului rege să răscumpere păcatul tatălui său care trădase şi se făcuse ucigaş al fostului rege al Armeniei, tatăl lui Tiridat.

Întors în Armenia, ca însoţitor al regelui Tiridat al III-lea, care a devenit conducător al Armeniei cu acordul romanilor, Sfântul Grigorie l-a mărturisit neîncetat pe Hristos, ceea ce a atras mânia protectorului său.

Pentru credinţa sa a fost chinuit foarte rău mulţi ani.

"Nebunule împărate! Tu singur îţi găteşti ţie chin, iar eu, nădăjduind spre Dumnezeul meu, nu voi slăbi şi nu voi cruţa trupul meu pentru Dânsul; că pe cât omul cel din afară se strică, cu atât mai mult cel dinăuntru se înnoieşte", spunea Sfântul Grigorie regelui. (Vieţile Sfinţilor)

După multe chinuri înfricoşătoare, Sfântul Grigorie a fost aruncat într-o groapă adâncă, în cetatea Artaxat.

"Iar groapa aceea era plină de noroi, de şerpi, de scorpii, de toate jivinile cele veninoase şi de viermi. În acea groapă aruncară pe sfântul Grigorie şi patrusprezece ani a petrecut într-însa nevătămat de acele jivine târâtoare". (Vieţile Sfinţilor)

Scos din groapă după multe vreme, încât nimeni nu mai credea că este viu "cel ce a petrecut între tot felul de jivini şi pierdut în noroi", Sfântul Grigorie l-a încredinţat pe rege de adevărul propovăduirii sale.

Odată cu regele, toată Armenia s-a întors la credinţa în Hristos, au fost sfărâmate templele ridicate pentru zei şi s-au zidit biserici lui Dumnezeu. Regele mărturisea înaintea tuturor păcatele şi iuţimea sa şi propovăduia darul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Sfântul Grigorie a fost trimis în Cezareea Capadociei, unde a fost hirotonit episcop.

"Sfinţit fiind Grigorie, când s-a întors de acolo, a luat cu sine mulţime de preoţi pe care îi cunoştea că sunt vrednici, şi i-a botezat pe împărat, pe voievozi, pe ostaşii lui şi celălalt popor, începând de la curtea împărătească, până la cel mai din urmă sătean. A adus mulţime nenumărată de popor la mărturisirea adevăratului Dumnezeu, zidind biserici lui Dumnezeu şi întru dânsele săvârşind jertfa cea fără de sânge. A sfinţit prezbiteri, a pus şcoli şi dascăli şi a rânduit toate cele spre fapta bună, spre trebuinţa bisericii şi spre slujba lui Dumnezeu cuviincioase, umblând din cetate în cetate". (Vieţile Sfinţilor)

După organizarea vieţii bisericeşti în Armenia, Sfântul Grigorie s-a retras în pustie, unde şi-a sfârşit zilele sale. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)