Ortodoxe
Sf. Ier. Eumenie, episcopul Gortinei; Sf. Mc. Ariadna

Greco-catolice
Sf. ep. m. Eumenie al Gortinei

Romano-catolice
Sf. Iosif din Copertino, pr.


Sfântul Ierarh Eumenie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 18 septembrie.

Cuviosul Eumenie a plăcut lui Dumnezeu din tinereţe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, potrivit spuselor: "Nevoiţi-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea şi trupul". (Vieţile Sfinţilor)

"Iar când viaţa lui îmbunătăţită strălucea ca o lumină şi era de folos tuturor, atunci a fost ales şi ridicat la scaunul episcopal al Bisericii Gortinei, unde ca o lumină stând în sfeşnic, a luminat păstoria sa şi ca un soare a luminat Biserica lui Hristos cu lucrurile şi cu cuvintele, pentru că aşa se cade să fie lumina lumii, ca fapta să meargă înaintea cuvintelor, precum raza apucă înaintea luminii.

Drept aceea şi acest sfânt, şezând pe scaunul său de episcop, învăţa pe fiii săi sufleteşti mai întâi cu fapta, chip şi pildă făcându-se turmei cu viaţa cea curată şi plăcută lui Dumnezeu, apoi îi învăţa şi cu cuvântul". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Eumenie a mers în călătorie misionară până la Roma, apoi în ţinutul Tebaida din Egipt, unde a şi murit.

* Sfânta Muceniţă Ariadna a trăit pe vremea împăraţilor Hadrian şi Antonin (între 117 şi 139).

Era roaba unui demnitar, mai marele cetăţii Promisia din Frigia. Acesta a făcut un praznic în capiştea idolească (templul dedicat zeilor) la naşterea unui prunc al său, jertfind şi închinându-se zeilor şi petrecând cu toţi ai săi, cu prietenii şi cu vecini, la care ar fi trebuit să participe şi Ariadna.

Sfânta a rămas însă acasă şi n-a vrut să intre în capiştea idolească, căci era creştină.

A fost torturată şi închisă pentru a renunţa la credinţa în Hristos, fiind mult chinuită cu foamea de stăpânul său. În cele din urmă a fost eliberată şi a plecat din cetate. Dar cel care o avusese supusă, părându-i rău că a lăsat-o să plece, a alergat după dânsa cu slujitorii pe care îi avea.

Sfânta Ariadna uitându-se înapoi şi văzându-i pe urmăritorii săi a fugit şi, apropiindu-se de o piatră oarecare, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească din mâinile vrăjmaşilor.

Din dumnezeiasca voie desfăcându-se piatra, s-a ascuns sfânta înăuntru, şi iar s-a aşezat piatra cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune.

Prigonitorii tulburându-se de frică şi hărţuindu-se cu suliţele, singuri s-au lovit şi au pierit.

"Aşa a izbăvit Domnul pe roaba sa din mâinile lor, ca pe o pasăre din cursa vânătorilor. Cu ale cărei rugăciuni să ne izbăvească Domnul şi pe noi de vrăjmaşii noştri şi cu aceeaşi sfântă să ne învrednicească şi pe noi a dănţui în bucuria cea cerească în veci. Amin". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)