Eclipsa parţială de Lună se produce în noaptea de 17 spre 18 septembrie (marţi spre miercuri), când Luna se va afla la graniţa dintre constelaţiile Aquarius şi Pisces. Pe 18 septembrie avem faza de Lună Plină la 05 h 34 m (ora pentru Bucureşti), potrivit astro-urseanu.ro. Pe tot parcursul nopţii, planeta Saturn se va afla în dreapta lunii.

Eclipsa este vizibilă în România în Bucureşti, dar şi în alte locaţii din ţară.

Fenomenul începe cu intrarea Lunii în penumbră, la ora 03 h 39 m (18 septembrie). În acel moment, Luna se va afla destul de jos pe cer, înspre sud-vest. Pentru că penumbra Pământului nu este foarte opacă, la începutul fenomenului culoarea Lunii nu se va schimba mult. În apropierea fazei maxime a eclipsei parţiale de Lună, începând cu ora 05:30 (18 septembrie), partea de sus a Lunii va începe să aibă culoare, diferită faţă de partea de jos.

Faza maximă a eclipsei de Lună este la 05 h 44 m (ora pentru Bucureşti), spre dimineaţă, atunci când Luna va fi în penumbră şi aproximativ 4% în umbra Pământului. În acel moment, Luna se va afla foarte jos pe cer, înspre orizontul de sud-vest. După perioada de fază maximă, Luna îşi va recăpăta strălucirea şi culoarea, ieşind complet din umbră la ora 06 h 16 m, şi din penumbră la ora 07 h 05 m, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti.

Următoarea eclipsă de Lună (totală) va putea fi observată din România parţial (Luna apune înainte fazei maxime) şi se va produce la 14 martie 2025.

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna la Lună Plină (LP), deci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Lunaţiile - Luna Nouă sau Luna Plină - se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse nu avem, de regulă, decât patru pe an, două de soare şi două de lună.

Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită ''penumbră''. În timpul unei eclipse de Lună, Luna intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă. Aceasta se numeşte ''eclipsă totală de Lună''. Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ''muşcat'' foarte tare. Aceasta se numeşte ''eclipsă parţială de Lună''. Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, se zice că avem o ''eclipsă de Lună prin penumbră''.

Eclipsele de Lună mai puţin spectaculoase se întâmplă când aceasta intră în ''umbra'' Pământului. Spre deosebire de cele de soare, pot fi văzute din orice punct de pe Glob, cu condiţia ca în locul respectiv să fie noapte şi cer senin. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ''citi'' particularităţile atmosferei Pământului. Eclipsele de Lună sunt folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.e.n. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolaci. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)