Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin bucătarul

Greco-catolice
Sf. cuv. Teodora din Alexandria

Romano-catolice
Ss. Prot şi Iacint, fraţi m.


Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 septembrie.

"Ochii Domnului, care privesc spre toate căile omeneşti şi cercetează chiar şi lucrurile cele tăinuite, sunt de mii şi mii de ori mai luminoşi decât soarele." (Vieţile Sfinţilor)

N-a ştiut aceasta Teodora, o femeie de bun neam din cetatea Alexandriei, fiindcă a ascultat pe vrăjmaşul cel ce a ispitit-o şi i-a zis că păcatul cel făcut în întuneric, pe care nu-l vede soarele, nu-l ştie Dumnezeu.

"Dar când a cunoscut că nu se tăinuieşte nimic înaintea lui Dumnezeu, o, cu cât de mare pocăinţă s-a îndreptat!" (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Teodora a fost căsătorită de tânără şi a avut un soţ bun şi iubitor, dar s-a lăsat ademenită de stăruinţele unui tânăr bogat şi a căzut în desfrânare. Acesta, rănit de frumuseţea ei, în toate felurile încerca să o seducă. Îi trimitea daruri mari, lucruri multe şi mai mari îi făgăduia şi o amăgea cu cuvintele.

Cunoscându-şi greşeala, Sfânta Teodora s-a întristat şi a început a se tângui cu amar. Apoi a intrat într-o mănăstire îmbrăcându-se în haine de bărbat, recomandându-se cu numele Teodor.

După doi ani de pocăinţă au venit şi ispitele, fiind acuzată că a lăsat însărcinată o femeie. Pentru că a primit învinuirea, familia femeii i-a adus şi copilul, iar Sfânta Teodora l-a crescut timp de 7 ani, dar în afara mănăstirii, pentru că a fost alungată de fraţi.

Milostivindu-se călugării, căci viaţa ei era foarte aspră, au reprimit-o pe Cuvioasă în mănăstire.

"Şi petrecea Teodora în chilia sa rugându-se lui Dumnezeu şi învăţându-l pe cel din nevinovăţii fiu al său." (Vieţile Sfinţilor)

Într-o seară, luându-şi pruncul înaintea tuturor, s-a închis cu dânsul în chilie şi a început a-l învăţa, căci sfârşitul său se apropiase.

"Deci, să asculţi cuvintele mele cele de la sfârşit şi să le scrii în inima ta", spunea Sfânta Teodora. "Să iubeşti pe Dumnezeu mai mult decât toată zidirea şi mai mult decât pe tine însuţi." (Vieţile Sfinţilor)

"De El cu toată inima să te lipeşti şi să nu încetezi, lăudându-l pe El şi rugându-L cu gura şi cu inima, cu limba şi cu mintea." (Vieţile Sfinţilor)

Şi nu după mult timp, au găsit-o pe Teodora răposată în chilie şi pe copil adormit de atât de mult plâns. S-a aflat atunci că este femeie.

"Toţi cei ce stau de faţă s-au spăimântat, şi s-au minunat de o taină mare ca aceea şi s-au ruşinat foarte tare cei ce o clevetiseră pe ea pentru păcatul de care nu era vinovată, şi plângeau toţi mult, zicând: 'Amar nouă că am scârbit, multă vreme, pe roaba lui Dumnezeu'. Şi căzând cu lacrimi la sfintele ei moaşte, ziceau: 'Iartă-ne pe noi, roaba lui Dumnezeu, că în neştiinţă am greşit ţie'." (Vieţile Sfinţilor)

Soţul său, primind vestea, a venit la mănăstire şi a trăit până la moarte în chilia sfintei. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)