Festivităţile de pe 15 august (Dekapentavgoustos) din două comunităţi din zona de munte a nordului Greciei - Tranos Choros (Marele Dans) din Vlasti şi Festivalul Syrrako - au fost incluse în 2022 în Lista Reprezentativa a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, potrivit https://ich.unesco.org/.

Tranos Choros (Marele Dans) şi Syrrako sunt sărbătorite la nivel naţional în Grecia pentru a comemora Adormirea Fecioarei Maria. Din punct de vedere istoric, aceste festivităţi ortodoxe originare din Vlasti (Macedonia de Vest) şi Syrrako (Ioannina, Epirus) marchează reuniunea anuală a comunităţilor de păstori înainte ca crescătorii de oi sau de vite să se mute pe păşunile lor de iarnă, explică sursa citată.

Deşi populaţia majorităţii comunităţilor de munte s-a diminuat mult, în zilele noastre, aceste sărbători sunt asociate cu reunirea comunităţilor ai căror locuitori au migrat în oraşe. "Oriunde am trăi, împrăştiaţi prin ţară sau în toată lumea, această sărbătoare a fost un punct de referinţă pentru toţi'', mărturiseşte un localnic din Syrrako într-un documentar video prezentat pe site-ul UNESCO.

Caracteristica principală a ambelor festivaluri sunt dansurile ritualice. Pentru Tranos Choros din Vlasti, dansatori de toate vârstele formează un cerc mare deschis, ţinându-se de mână şi dansând pe un ritm lent şi impunător, în timp ce cântă a cappella. În Festivalul Syrrako, un grup muzical şi cântăreţi însoţesc dansul.

În comunităţi, tinerii învaţă obiceiurile urmărind participanţii şi pregătindu-se încă de la o vârstă fragedă. În prezent, organizaţiile culturale joacă şi ele un rol cheie în transmiterea dansurilor şi a contextului cultural, notează UNESCO.

Festivităţile sunt privite ca o sărbătoare a identităţilor ambelor sate, oferind o oportunitate pentru generaţiile mai tinere de a se conecta cu moştenirea lor culturală. În Syrrako, festivalul este, de asemenea, o oportunitate pentru sătenii mai în vârstă de a vorbi limba lor maternă, vlaha.

Irene Loutzaki, antropolog, explică cum ''dansul aduce oamenii împreună'': ''Dansul este despre sentimente. Dansul este o activitate de grup. Vezi oameni de toate vârstele într-un cerc al dansului, de ambele sexe, vezi diferite ţinute, diferite stări, şi totuşi, toţi dansează împreună. Dansul în cerc îi aduce pe toţi aceşti oameni împreună. Dansează pentru că trăiesc şi îşi exprimă sentimentele''.

''Festivităţile de pe 15 august din localităţile Vlasti şi Syrrako nu sunt un fenomen unic. În toată Grecia, lumea dansează în această zi. Totuşi, este ceva unic aici. Avem două localităţi izolate, la care este greu să ajungi, la înălţime, aproape abandonate în zilele noastre. Iar pe 15 august, oamenii vin aici să simtă pământul natal din nou. Sunt atraşi de ideea de loc de naştere, de origini. Şi aleg mereu acelaşi loc pentru ritualul dansului. Satul Vlasti alege Livadia, un loc foarte important pentru vieţilor lor. Deci, un loc este revitalizat prin dans. (...) Acesta este sensul apartenenţei, să aparţii unui loc.'', a evidenţiat expertul în antropologia dansului.

Un localnic din Vlasti explică, la rândul său, semnificaţia acestor festivităţi: ''Toată familia mea este legată de Tranos Choros. Pentru noi, 15 august este ca o celebrare de anul nou. Mereu ne împărtăşim dorinţele. Cea mai bună dorinţă pe care o împărtăşim este: să fim aici şi la anul, în rând, şi să fim toţi fericiţi''.

Eleftheria Gartzonika - Kotsika, doctor în educaţia dansului, preşedintă a Asociaţiei Syrrakiotes din Atena, punctează în documentarul citat că această sărbătoare este numită şi ''Paştele de vară'' - cum obişnuiau să o numească strămoşii care vorbeau limba vlahă. ''Este o oportunitate, chiar şi astăzi, pentru oamenii care vin din Syrrako şi Vlasti şi locuiesc în diferite părţi ale Greciei sau ale lumii - 'Syrrakiotes' şi 'Vlastiotes' - să se întâlnească în satele lor şi să sărbătorească reuniunea comunităţii lor, fiecare în felul lor. În ringul nostru de dans din piaţa centrală din Syrrako, această veche tradiţie este respectată astăzi de toată lumea, şi de tânăra generaţie din Syrrako, în special'', spune ea.

''Îmi amintesc când am dansat aici prima dată. Aveam 27 sau 28 de ani'', spune şi un localnic în vârstă din Syrrako, continuând: ''Aveam un sentiment de admiraţie şi emoţie adâncă. (...) simţeam cum îmi tremură picioarele şi mă gândeam că urmez paşii strămoşilor mei şi că trebuie să fie demn pentru tradiţia lor.''

Un localnic tânăr mărturiseşte că, atunci când cei mai în vârstă se opresc din dans, la 2 sau 3 dimineaţa, tinerii preiau petrecerea şi dansează până la 7-8 dimineaţa şi apoi merg direct la biserică pentru liturghie.

''Menţinem o ordine a dansului şi dezaprobăm cu stricteţe comportamente arbitrare. Un dans în cerc dublu până dimineaţa. Provocarea este să îmbinăm toate vârstele cu aceste elemente. Să iei parte la un dans în cerc este foarte interesant, mai ales când ştim ce reprezintă.'', detaliază un locuitor din Syrrako.

''În primul rând, participarea este foarte importantă. Înseamnă respect pentru vârstnicii care conduc dansul, care vor fi primii în cerc şi sunt cei pe care îi urmăm. (...) Astfel, un spectator informat, unul care cunoaşte comunitatea, vede structura comunităţii în sine. De aceea, dansul este oglinda societăţii.'', a mai explicat Irene Loutzaki.

George Kikis, reprezentant al comunităţii din Vlasti, a afirmat că nominalizarea la UNESCO este foarte importantă pentru că dovedeşte reconstituirea celor două comunităţi la o anumită dată a anului, pe 15 august, şi în locurile speciale unde cele două sărbători au loc.

Eleftheria Gartzonika - Kotsika a subliniat că evenimentele au şi scopul de a promova aceste comunităţi. ''Toţi vizitatorii sunt bineveniţi cu condiţia să respecte şi să urmeze valorile şi obiceiurile pe care locuitorii din Syrrako le urmează pe perioada festivalului.'', a punctat ea.

''De fiecare dată când intrăm în cerc, ne simţim ca o legătură a unui lanţ care poartă istoria, tradiţia, emoţia către eternitate'', a mai mărturisit o participantă la sărbătoarea din Vlasia în documentarul amintit. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: ich.unesco.org